Aici e oaza ta de liniste si sanatate!

Posts tagged ‘amalgam dentar’

Amalgamul dentar ,dusmanul ascuns din gura noastra!


Apropo, stomatologii îi spun „aliaj”, fiindcă aşa sună mai stabil. Amalgamul este cea mai puternică sursă de expunere la mercur a americanilor, din toată viaţa lor. Dacă asta e adevărat, atunci milioane de oameni au suferit inutil de o varietate de boli, timp de peste un secol, fără să-şi dea seama că motivul se afla în gura lor. Aveam să filmez o un experiment care urma să demonstreze limpede acest lucru. Dr Roger Eichman şi dr David Kennedy pregătiseră un ecran cu fosfor şi o sursă de lumină sensibilă la vaporii de mercur degajaţi din dinte în urma unei stimulări oricât de mici.

amalgam

Pentru început, am pus dinţi cu plombe de amalgam în pahare cu apă la temperatura camerei, ca să simulăm saliva. Nu credeam că din dinte vor ieşi vapori de mercur sau că vor fi vizibili pe film dacă ar fi ieşit. Adusesem o cameră video, ca să înregistrez experimentul. Spre surprinderea şi groaza mea, după cum vedeţi, vaporii degajaţi din dinte au fost înregistraţi pe film de 35 mm. E o filmare în premieră a acestui fenomen. Ca să ne asigurăm că ceea ce vedeţi e mercur, aveam la îndemână un detector special de mercur, tip Jerome.
– 191 !
– Arată-mi, te rog ! 191. Asta e mult ? La valori de peste 100, fabrica e închisă şi evacuată. Doamne !
– Dacă te gândeşti…
– Stinge lumina. Suntem la temperatura camerei. Dintele e vechi, are peste 50 de ani. Emană vapori de mulţi ani şi…
amalgam reinlocuit
O mulţime de oameni au gura plină de asemenea plombe. Gândeşte-te cum e să fii în lift cu şase oameni care suflă aceşti vapori. Plombele degajă vapori 24 de ore pe zi, şapte zile pe săptămână, iar toate standardele de siguranţă iau în calcul maxim 40 de ore pe săptămână. Dr Eichman îşi înmoaie degetele în apă, ca să demonstreze că nu era vorba de abur. Îmi bag degetele în apă… Observaţi că degetele mele umede nu emană vapori.
– Nu văd nimic.
– Ce aţi văzut n-a fost abur.
Apoi, dr Kennedy a scos pe masă un mixer de amalgam, folosit în cabinetele stomatologilor la amestecarea capsulelor de amalgam. După amestecare, cutiile sunt desfăcute, pentru realizarea plombelor. Capsulele sunt aliniate în orificii şi scuturate bine. Apoi, sunt desfăcute în prezenţa pacientului neştiutor. Aşa fac toţi stomatologii. Oare se vor degaja vapori de mercur ? Reţineţi, e vorba despre o procedură curentă ce se face în fiecare zi, pretutindeni în lume, la stomatolog, la doi paşi de pacienţii nevinovaţi. Imaginile sunt elocvente. Iar Asociaţia Stomatologilor din SUA insistă că amalgamul e sigur. Asta e absurd ! Aprinde lumina, să vedem concentraţia.
– 252 !
– Au ! Să plecăm ? Ne otrăvim ?
Da, ne-a ridicat în picioare. Nu e mai rău decât într-un cabinet stomatologic. Problema e că, dacă te duci la stomatolog să-ţi scoţi plomba cu amalgam şi medicul porneşte freza… Ecranul s-ar înnegri. Freza va împrăştia mercurul pretutindeni. Fragmentele de amalgam se vor împrăştia. Trebuie să foloseşti o digă şi un aspirator puternic, ca să scoţi repede toate fragmentele. Nu opreşti aspiratorul până ce n-ai adunat tot. Fiindcă, dacă ai zgâriat un fragment, e la fel ca… Nu, mulţumesc. Ceea ce li se face asistentelor e o crimă. . . .
Aparatul reproducător al femeii e mult mai sensibil la mercur.
Rezultatul e, pe lângă infertilitate, malformaţii congenitale ale fătului. Evident, toată lumea neagă, dar literatura ştiinţifică abundă de studii care arată că expunerea la mercurul din plombe sau de la stomatolog va… Aţi văzut demonstraţia. Cabinetele stomatologice sunt poluate cu mercur. Nimeni nu-l ţine sub control şi nu avertizează angajaţii, nu le asigură măşti şi echipamente de protecţie. Rezultatul e o rată crescută a infertilităţii printre stomatologi.

Există un documentar pe această temă, despre asistentele norvegiene care şi-au distrus viaţa de tinere, lucrând în cabinetele stomatologice. Ce li se face acestor fete e o crimă. Am avut pacienţi veniţi de la alţi stomatologi, care mi-au zis: „Mă duc să-mi curăţ dinţii la stomatolog. Câteva zile după aceea, mă simt groaznic.” „De fiecare dată. De ce ?” Se zgârie plombele. Timp de câteva zile, se degajă enorm de mult mercur, până ce suprafaţa plombei se corodează puţin, încetinind procesul. Dar cantitatea de mercur degajată e incredibilă. Dacă pacientul e sensibil, i se face rău. La facultatea de stomatologie, am aflat că stomatologii fac primul atac de cord în medie la 44 de ani, iar speranţa lor de viaţă e în jur de 52 de ani. Am pus asta pe seama utilizării amalgamului, fiindcă ortodonţii şi chirurgii nu păţesc aşa ceva. Am avut grijă ca Garrett să nu asiste la experiment, ca să nu inhaleze vapori de mercur. Dar era o precauţie absurdă. Atâţia oameni umblă cu plombe de amalgam în gură.

Dr Gerson avusese dreptate. Sănătatea dentară e crucială pentru vindecarea bolilor cronice. În Colorado Springs, Colorado, există un stomatolog renumit care denunţă de decenii pericolele fluorului, ale amalgamului şi chiar ale obturaţiilor de canal. Numele său e dr Hal Huggins. Dar, când ne pregăteam să-l întâlnim, Garrett a avut un acces de depresie. Nu putea digera lecţia cu amalgamul letal predată de dr Eichman. Tema de casă îi dăduse o lovitură puternică. Apoi, am descoperit motivul tristeţii sale. Părinţii săi îi permiseseră unui dentist să-i pună o plombă cu amalgam. Garrett se considera un pericol biologic. Dar, din fericire, urma să-l cunoască pe dr Huggins, care avea să-i dea câteva sfaturi încurajatoare. Majoritatea celor ce-şi scot plombele de amalgam suferă deja de o boală gravă. Dacă tu vrei s-o faci preventiv, eşti printre cei 1% privilegiaţi, fiindcă prevenirea e mult mai uşoară decât repararea unui rău făcut. Garrett l-a întrebat câţi dentişti proclamă amalgamul sigur. Aproape 100%, dacă vor să practice stomatologia şi mâine. Asociaţia Stomatologilor are anumite reguli.
Dacă un stomatolog confirmă că mercurul e toxic, că e cel mai otrăvitor metal dintre cele care nu sunt radioactive, îşi va pierde dreptul de practică şi va ajunge vânzător de maşini folosite. Ceea ce stomatologii cred şi ceea ce pot spune sunt două lucruri diferite. Apoi, Garrett a vrut să afle câţi ştiu să scoată corect plombele. Dintre pacienţii care-şi scot plombele, 63% se trezesc peste şase luni suferind de o boală autoimună pe care n-o aveau înainte de extragerea plombelor cu amalgam. Dr Huggins l-a îndrumat pe Garrett către un stomatolog priceput. Băiatul şi-a amintit de o întrebare. Îl întrebase pe dr Huggins ce păţesc cei care sparg tăcerea. Da, s-au răzbunat. La început, au cheltuit mulţi bani ca să-mi retragă licenţa, pentru că refuzam să folosesc amalgamul şi să fac obturaţii de canal şi pentru că scrisesem o carte care nu le era pe plac. Au lovit pe plan personal în mine şi în ai mei, Ceea ce mi-a distrus familia şi afacerea. Mi-au luat tot ce aveam, cu excepţia ipotecii de pe casă. Din cine ştie ce motiv, aceea nu i-a interesat. Garrett s-a gândit că dr Huggins ar fi avut o viaţă mult mai liniştită dacă ar fi tăcut, la fel ca toată lumea. Următoarea sa întrebare a fost: De ce aţi riscat ? Când ai văzut oamenii pe care i-am văzut eu, care mai au de trăit câteva momente sau ore, iar acest lucru poate fi schimbat, şi apoi îi vezi peste câţiva ani în viaţă, aceasta e răsplata mea. De asta continui pe acest drum. Această convingere frumoasă i-a reamintit lui Garrett despre doctorul Gerson. Dar, ca în povestea lui David şi Goliat, Asociaţia Stomatologilor controlează total această profesie. Stomatologul care-i scosese plomba lui Garrett a refuzat îngrozit să-i facem publică identitatea. Am semnat un act prin care îmi asumam responsabilitatea în caz că pierdea totul dacă faţa lui apărea pe film. În prezent, problema plombelor cu amalgam e dezbătută la Washington. Să sperăm că se va pune capăt acestei calamităţi. Se estimează că în gurile americanilor se află 1.000 de tone de amalgam. Fapt incredibil, în ciuda prevederilor legale, FDA n-a făcut niciun studiu de mediu în privinţa amalgamului dentar.

E deosebit de important pentru medicina alopată să îngrădească accesul pacienţilor la tratamentele alternative, fiindcă acestea dau rezultate. Oamenii au fost spălaţi pe creier.
Dar ce ar putea fi mai rău decât stomatologia? În mod sigur, aditivi alimentari nu sunt chiar atât de nocivi !

Sursa:
http://suntsanatos.ro/sanatate/sanatatea-dentara-aditivii-alimentari-amalgamul-dentar.html

Nor de etichete