Aici e oaza ta de liniste si sanatate!

Posts tagged ‘lipaza’

Enzimele- medicamentele viitorului


Enzimele sunt medicamentul viitorului. Se cunosc atât de multe și totuși atât de puține despre enzime, încât apar mereu descoperiri noi despre aceste minuni vii, care până la urmă fac parte din noi.

enzime

Voi încerca în câteva rânduri să povestesc pe scurt despre enzime și despre importanța lor. Enzimele sunt substanțe complexe – molecule proteice care participă la foarte multe reacții chimice ce au loc în organismul nostru. După ultimele cercetări se știe că există în corpul uman peste 2700 tipuri de enzime. Ne naștem cu ele, însă este ca un cont bancar ce trebuie realimentat din când în când.

Enzimele sunt considerate medicamentul viitorului datorită minunilor pe care le pot face, datorită proprietăților remarcabile pe care le au. Ele există atât în corpul uman cât și în tot ce înseamnă organism viu. O definiție mai simplă ar fi: enzimele = viață. Întreaga funcționare a noastră ca oameni se bazează pe enzime. Fără enzime nu ne-am putea hrăni, nu am putea digera alimentele, nu am putea gândi, nu ne-am putea mișca. Fără enzime fructele nu s-ar coace, semințele nu ar încolți…

Enzimele ajută în lupta împotriva îmbătrânirii, obezității, colesterolului, îmbunătățesc sistemul imunitar, curăță colonul, descompun grăsimile, cresc inteligența, detoxifică organismul etc. Enzimele nu pot distruge o celulă vie dar pot descompune o celulă moartă. Unii cercetători susțin că enzimele digeră chiar și cancerul!

Enzimele sunt în tot ce e viu, enzimele sunt vii, sunt scânteia vieții. Enzimele sunt catalizatorii care definesc metabolismul, care fac posibil acest metabolism. Fiecare tip de enzime au roluri bine definite, le putem considera cheia potrivită, fără de care nicio acțiune nu ar avea loc.

În ultima vreme tot mai mulți oameni de știință susțin că enzimele ajută enorm în vindecarea mai multor boli, și tot mai mulți producători de suplimente nutritive au început să le introducă în produsele lor.

Bun, până acum am tot lăudat aceste enzime, am menționat că fără ele nu funcționează nimic, am menționat că sunt minunate… Dar de câte feluri sunt? Cum funcționează ele? De unde și cum putem suplimenta enzimele?

Enzimele pe care le deținem în corp sunt în mare parte îndreptate către digestie, deci avem enzime digestive. Acestea participă activ la digestia alimentelor și intră în acțiune din momentul în care am introdus alimente în cavitatea bucală.

Când consumăm alimente, enzimele prezente în acestea sunt activate de căldura și umezeala din cavitatea bucală și împreună cu enzimele produse de organism digeră o parte din alimente înainte ca acestea să ajungă în stomac. Alte enzime digeră hrana pe tot traseul ei pentru ca apoi enzimele metabolice să folosească nutrienții respectivi pentru a regenera țesuturile existente și pentru a produce țesuturi noi.

Nu poate să existe concomitent și viață și moarte, nici pentru organismul uman nici pentru legume, fructe, nuci și semințe. Unde există viață, există enzime! Problema este că enzimele sunt sensibile la temperaturile de peste 47 grade Celsius. La temperaturi de peste 48,8 grade Celsius enzimele devin leneșe, la fel cum organismul uman devine leneș și se relaxează într-o baie caldă. La 54,5 grade Celsius viața enzimelor ia sfârșit, enzimele sunt moarte. Totuși, enzimele pot adormi la temperaturi scăzute. De exemplu, în semințe enzimele se găsesc într-o stare de adormire, în condiții adecvate acestea pot rămâne în această stare de suspendare a vieții timp de sute, chiar mii de ani.

Pe scurt și pe înțelesul tuturor: atunci când consumăm alimente preparate termic, enzimele din corpul nostru sunt îndreptate spre digestie, devin digestive, în detrimentul celor metabolice. Astfel apar boli, complicații, balonări, probleme digestive, probleme ale colonului, îmbătrăniri premature, apare într-un cuvânt dereriorarea organismului, deoarece ducem lipsă de enzime metabolice. De aceea e recomandat să consumăm pe cât posibil alimente nepreparate termic, în stare crudă, mai ales fructele și legumele de sezon.

Enzimele alimentare. Enzimele din plante sunt asemănătoare cu cele umane și animale și sunt necesare organismelor vii pentru a supraviețui.

Să luăm ca exemplu un măr. Atunci când îl culegem, îl separăm de sursa lui de viață. Dacă mâncăm mărul imediat putem fi siguri că enzimele conținute în mod natural în el vor ajuta sistemul nostru digestiv. Enzimele care au fost cândva prezente în reacțiile biochimice ce au ajutat mărul să crească, vor contribui acum la digerarea lui în stomacul nostru. Cu siguranță ai văzut cum un măr se strică dacă e lăsat prea mult timp în bolul cu fructe. Cu alte cuvinte, el se autoconsumă. Enzimele din componența lui devin digestive și astfel avem un măr stricat. Punctele moi de pe măr sunt locuri în care enzimele sunt mai active decât în alte părți, fiind eliberate de celulele fructului, mărul autoconsumându-se. În momentul în care mestecăm mărul, grăbim practic acest proces. Dacă adăugam temperatura de 36,6 grade Celsius din gura noastră, amilaza din salivă și apa conținută de măr, obținem un cadru perfect pentru un proces enzimatic reușit. Mărul esteconsumat de enzimele devenite digestive și ușurează munca sistemului nostru digestiv, fiind îndreptate mai puține enzime din corpul nostru spre digestie, astfel fiind păstrate pentru metabolism. Pe de altă parte, dacă același măr este consumat într-o plăcintă cu mere, enzimele din el sunt distruse prin procesul de preparare termică, deci nu mai sunt bune la nimic, astfel corpul nostru fiind obligat să îndrepte mai multe enzime digestive proprii spre digestie.

Deci pe scurt: pentru a beneficia de enzimele din alimente, acestea trebuie consumate în starea lor naturală. Vorbesc aici despre fructele și legumele de sezon, nuci, semințe, germeni. E clar că nu trebuie să consumăm carne crudă sau să începem să bem ouă crude :). Deci enzimele alimentare sunt furnizate de către alimentele crude, dar mâncarea crudă oferă doar enzime necesare digerării, nu și asimilării lor de către organism. Preocesul de gătire distruge toate enzimele din alimente. Asta nu înseamnă că trebuie să scoatem de tot mâncarea gătită din meniu, dar e extrem de recomandat să suplimentăm cu fructe și legume crude, mai ales cu cele de sezon.

Sper că ai înțeles în mare parte cum e cu enzimele digestive și cu enzimele alimentare.

Hai să vedem mai departe cum e cu enzimele metabolice. Acestea sunt toate enzimele produse de organism, dar care nu sunt utilizate în digestie. Fără enzimele metabolice nu am funcționa. Sunt acele enzime care fac posibile toate reacțiile biochimice din celule.

Toate organele, țesuturile și celulele organismului depind de acțiunea enzimelor metabolice și energia lor. Toate celulele vii produc enzime metabolice, dar pancreasul, ficatul și vezica biliară joacă un rol important în determinarea cantității de enzime metabolice pe care corpul uman este capabil să o producă. Deci e cât se poate de clar că fără enzime viața nu ar exista, la fel cum e cât se poate de clar ca un deficit de enzime duce la apariția diferitelor boli. Deci, dacă vrem să fim sănătoși trebuie să ajutăm organismul să producă și să conserve enzimele.

Deci fără enzime metabolice nu există viață! E clar, da? Deficitul de enzime metabolice duce la boli!

Enzimoterapia. În prezent există în comerț o serie de suplimente pe bază de enzime. Enzimele vegetale reprezintă aproximativ 80% din totalul de enzime comercializate. Restul de 20% este o combinație între enzime vegetale și enzime de origine animală. Enzimele vegetale sunt extrase dintr-o ciuperca: aspergillus. Această ciupercă produce o cantitate enormă de enzime, printre care proteaze, lipaze, amilaze și celulaze, toate active în mod natural cu diferite niveluri de pH.

Se estimează ca 80% din totalul de energie este depus pentru digerarea alimentelor! De aici rezultă că în fiecare minut organismul nostru este ocupat cu procesul de digerare, deci sistemul digestiv necesită de patru ori mai multă energie decât celelalte sisteme la un loc. Atunci când organismul este bolnav, el conservă energia în mod instinctiv pentru a depăși o anumită problemă de sănătate. De aceea, atunci când suntem bolnavi, primul lucru pe care îl facem este să refuzăm mâncarea.

Enzimele terapeutice (sistemice) sunt acele enzime pe care le luăm din suplimente sau alimente. Diferența între enzimele terapeutice și enzimele digestive constă în momentul administrării. La începutul mesei sau chiar în timpul mesei, enzimele intervin în procesul digestiv, sunt enzime digestive. Dacă sunt administrate pe stomacul gol se consideră a fi enzime terapeutice. Chiar și enzimele digestive pot fi terapeutice, dacă sunt administrate oarecum în exces. Tot ce nu e folosit pentru digestie intră încircuitul sangvin și organismul le utilizează.

Din nou, pe scurt: dacă avem suficiente enzime digestive, corpul nostru va utiliza propriile enzime pentru metabolism.

Să vedem, pe scurt, care sunt cele mai cunoscute enzime și la ce folosesc:

– AMILAZA

descompune carbohidrații
reglează nivelul histaminei, dacă este luată pe stomacul gol
crește glicemia
reduce pofta de mâncare
– BROMELAINA

descompune proteinele
efect anti-inflamator
– CATALAZA

efect antioxidant prin descompunereaperoxidului de hidrogen în apă și oxigen
se găsește în aproape toate celulele din organism
– CELULAZA

descompune celuloza și chitina
– HEMICELULAZA

descompune carbohidrații
utilă pentru polizaharidele din plante
– LACTAZA

descompune lactoza (zahărul din lapte)
folosită pentru tratarea intoleranței la lactoză
– LIPAZA

descompune lipidele și îmbunătățește circularea grăsimilor
reduce nivelul de colesterol
ajută la slăbire
sprijină producția de hormoni
ajută la funcționarea vezicii biliare
– MUCOLAZA

descompune mucusul
utilizată pentru congestii și sinuzite
– PAPAINA

descompune proteina
efect anti-inflamator
– PROTEAZA

descompune proteina
ajută sistemul imunitar, dacă este luată pe stomacul gol
reduce inflamațiile și îmbunătățește circulația
– SERATO-PEPTIDAZA

anti-inflamator
Ca importanță științifică și benefică cele mai importante enzime sunt proteazele care descompun proteinele (proteaza, catalaza și seaproza – extrase din ciuperci; seratio-peptidaza/serapeptaza, seaproza – extrase din bacterii; bromelaina, papaina, ficina – extrase din plante; pancreatina, tripsina, chimotripsina – de origine animală), lipazele care descompun grăsimile (se găsesc în ciuperci dar sunt și de origine animală), amilazele care descompun carbohidrații.

Trebuie însă menționat că de obicei alunele, semințele, nucile crude, germenii, boabele în general sunt inhibitori ai enzimelor. Se poate elimina acest efect inhibitor prin spălarea, înmuierea, încolțirea sau fermentarea celor numite. Fermentarea este cea mai recomandată metodă și se poate face simplu: puneți ce vreți să fermenteze în iaurt, kefir sau zer și lăsați-le cel puțin 12 ore.

Deci cum creștem aportul de enzime? Simplu:

– administrăm suplimente pe bază de enzime. de preferat cele de tip capsulă, desfăcute și presărate direct pe mâncarea consumată (de preferat nu fierbinte).
– consumăm multe fructe și legume crude, mai ales cele de sezon.
– consumăm sucuri naturale de fructe și legume, obținute în casă prin stoarcere manuală, tocare, marunțire, radere…
– consumăm multă apă
– mestecăm foarte bine mâncarea pe care o consumăm

Cele mai bogate în enzime sunt de obicei alimentele cu multe calorii (vorbind grosso-modo). Recomandate sunt ananasul, papaya, avocado, bananele…

Cam asta ar fi în mare parte tot ce trebuie să știți despre enzime. Acum înțelegi de ce enzimele sunt considerate medicamentul viitorului?

Sursa http://valentinbosioc.com/enzimele-medicamentul-viitorului/

Enzime


Enzimele numite şi fermenţi, sunt substanţe naturale produse doar de către celulele vii. Ele intervin în numeroase reacţii biochimice, îndeplinind rolul de biocatalizatori. Activitatea enzimatică este una dintre însuşirile esenţiale ale materiei vii.

Funcţia de biocatalizatori îndeplinită de enzime

Conform teoriei chimice, catalizatorul este o substanţă care grăbeşte desfăşurarea unei reacţii, fără să se modifice structural în timpul desfăşurării acesteia şi fără să se regăsească în produsul final al reacţiei respective. În lipsa catalizatorului, oricum reacţia ar putea avea loc, însă într-un timp mai îndelungat.
Aplicată sistemelor vii, teoria catalizatorului, are o conotaţie deosebită, căci reacţiile biochimice întârziate, care teoretic pot avea loc şi în lipsa enzimelor, nu sunt compatibile cu viaţa. Dacă degradările şi sintezele celulare s-ar desfăşura mult încetinit, celulele s-ar sufoca şi îneca în propriile deşeuri iar nutriţia celulară ar fi blocată, ceea ce ar conduce la moartea lor.
Enzimele imprimă o mare viteză de desfăşurare a proceselor biochimice (sinteze, degradări, oxidări, reduceri, hidrolize, hidratări, etc.), de activitatea lor depinzând mai toate funcţiile fiziologice.

Structura enzimelor

Enzimele sunt catalizatori solubili, macromoleculari, de natură organică, termolabili (se degradează uşor la temperaturi ridicate), cu activitatea specifică faţă de o anumită substanţă sau faţă de un grup de substanţe. Activitatea fermenţilor este întotdeauna dependentă de anumite condiţii de mediu (pH, temperatură, prezenţa unor ioni, etc.).
Orice enzimă este alcătuită din două componente
1. apoenzima (componenta proteică, formată în multe cazuri din ioni metalici).
2. coenzima. (componenta neproteică, prosteică).
Apoenzima are specificitate de substrat (recunoaşte doar anumite substanţe) iar coenzima are specificitate de acţiune (reacţionează doar într-un anumit fel, în anumite condiţii).
În corp există diverse substanţe endogene (produse de organism) sau exogene (introduse în organism), care activează sau inhibă, sinteza ori activitatea enzimelor.
Enzimele exogene, care prezintă activitate în corpul uman, sunt substanţe sensibile, care se distrug prin fierbere, prin centrifugare, precum şi la contactul mai îndelungat cu oxigenul din aer. Din acest motiv, doar sursele alimentare naturale şi crude, se constituie în surse de enzime sănătoase.

Denumirea enzimelor

Există mai multe feluri prin care se denumesc enzimele. În general, numele acestor substanţe, derivă de la substratul sau substraturile pe care le catalizează. Întru-cât principalii compuşi implicaţi în metabolism sunt glucidele, protidele şi lipidele, numele enzimelor vor fi în corelaţie cu aceste substanţe. Mai jos, prezentăm câteva exemple, de enzime, cu precizarea că, numărul fermenţilor este cu mult mai mare, de ordinul miilor.

Enzime implicate în metabolismul glucidic
– amilaza
– invertaza
– trehalaza
– maltaza
– piruvat dehidrogenaza
– fructochinaza
– fosforilaza
Enzime implicate în metabolismul protidic
– peptidaza
– ribonucleaza
– histaminaza
– cistein-proteaza
Enzime implicate în metabolismul lipidic
– lipaza (ca denumire generică)

Enzimele care se sintetizează în organismul uman (enzime endogene)

În corpul omului, se produc în fiecare secundă, mii şi mii de enzime. Orice deficit enzimatic este resimţit destul de dur de către organism.
Există două mari categorii de enzime endogene
– enzimele digestive (ajută la scindarea moleculelor mari provenite din hrană, în structuri mai mici, care pot trece din intestin în sânge),
– enzime metabolice (susţin toate funcţiile fiziologice şi viaţa însăşi).
Toate enzimele digestive sunt extracelulare (sunt eliberate şi acţionează în afara celulei). Fermenţii metabolici pot fi atât intracelulari, cât şi interstiţiali.

Enzimele microbiologice, enzimele vegetale şi enzimele de origine animală, care ajung în organism din afară (enzime exogene, enzime alimentare)

Toate vietăţile (bacterii, ciuperci, plante, animale, etc.) posedă echipamente enzimatice, fără de care nu pot supravieţui.
Multe din enzimele produse de vieţuitoarele aflate în diverse stadii ale evoluţiei, acţionează, dacă sunt introduse în corp, asupra organismului uman. Această acţiune poate fi directă (enzimele participă la reacţiile metabolice sau în altfel de reacţii, ca biocatalizatori) sau indirectă (enzimele exogene nu se comportă în organismul uman ca fermenţi, dar prezintă un alt tip de acţiune fiziologică). Din acest motiv, enzimele produse de către microorganisme, de către plante sau de către animale, au fost valorificate din cele mai vechi timpuri de către om. Pe baza lor s-au obţinut atât produse de fermentaţie (băuturi alcoolice, murături, lactate, etc.), cât şi stimulente digestive şi metabolice.

• Enzime microbiologice naturale

Pe cale directă sau indirectă, graţie enzimelor sintetizate de către microorganisme, prin probiotice, prebiotice sau simbiotice, se poate asigura o bună funcţionare a colonului. Alte substanţe rezultate ca urmare a activităţii microbiologice, asigură o intensă activitate enzimatică a bacteriilor care alcătuiesc microflora utilă intestinală.

• Enzime de origine animală

Enzime (invertaze) se găsesc, de pildă, în mierea de albine, produs obţinut prin activitatea unor animale din categoria insectelor. Când invertaza din miere se distruge, produsul se „zahariseşte”. Prin conţinutul ridicat de fermenţi, mierea necristalizată este cu mult mai sănătoasă, părerile contrare fiind nejustificate. Enzime de natură animală, care se dovedesc benefice organismului uman, se mai găsesc şi în gălbenuşul crud de ou. Fermenţii din carne, din lapte sau din peşte, deşi există, nu se pot valorifica deoarece se distrug prin prelucrare.

• Enzime vegetale

Multe plante sau numai anumite organe vegetale, mai ales fructele şi frunzele, conţin enzime cu acţiune favorabilă asupra aparatului digestiv al omului sau asupra metabolismului. Activitatea enzimatică a fructelor şi legumelor se menţine atâta timp cât acestea sunt crude şi proaspete. Practic, hrana vie însemnă hrană enzimatică.
Enzimele din fructe, rădăcini sau frunze, se pierd prin fierbere, uscare, congelare sau păstrare îndelungată, chiar dacă ceilalţi nutrienţi se păstrează. De asemenea, sucul obţinut prin centrifugarea organelor vegetale crude, este lipsit aproape în totalitate de enzime (sucul obţinut prin presare conţine mult mai mulţi fermenţi).

Enzimele din fructe stimulează repede digestia, deoarece se eliberarea rapid.
Fermenţii din frunze, deşi nu prezintă asupra omului o acţiune foarte puternică, prezintă avantaje dietetice şi curative certe. Ele se eliberează treptat, deoarece se află prinse în ţesătura fibrelor vegetale. Tocmai prin faptul că acţiunea acestor enzime se desfăşoară într-un timp mai îndelungat, verdeţurile sunt deosebit de sănătoase.
În rândul plantele medicinale, există specii care de asemenea conţin fermenţi. Acestea au fost numite; plante enzimatice.

Proenzime

Sunt numeroase enzime hibernânde, adică inactive. Ele poartă denumirea de proenzime sau de precursori de enzime. Proenzimele nu îndeplinesc rolul de biocatalizatori, decât dacă sunt activate de anumiţi factori sau de către alte enzime – în cadrul sistemelor enzimatice.

Proenzimă → Enzimă

Coagularea sângelui prin cei 13 factori majori implicaţi, reprezintă un proces enzimatic complex, care, probabil, exemplifică în modul cel mai elocvent, activarea în cascadă a proenzimelor, deci trecerea lor în formă activă, de enzime.

Antienzime şi inhibitorii enzimelor

Antienzimele sunt substanţe cu structură apropiată de cea a fermenţilor, care, însă, acţionează în sens invers, frânând sau întârziind declanşarea unui proces metabolic. Antienzimele acţionează asupra substratului, nu asupra fermenţilor.
Cele mai multe antienzime exogene se găsesc în seminţe, mai ales în cele ale plantelor oleaginoase, având rolul natural de a oprii desfăşurarea proceselor de dezasimilaţie din bob, înainte de germinaţie. De aceea, pentru anihilarea antienzimelor, se recomandă înainte de consum, prăjirea „în coajă” a fructelor uscate de la care se consumă doar seminţele (floarea soarelui, arahide, bostan, etc.).
În sânge este prezentă o antienzimă reprezentativă, care se opune fibrinolizei (proces fiziologic enzimatic specific sfârşitului hemostazei), numită a 1 antitripsina.
Antienzimele nu trebuiesc confundate cu substanţele care frânează sau blochează activitatea enzimelor, compuşi numiţi inhibitori de enzime. Există numeroase substanţe care inhibă enzimele, dintre care, insulina, prin efectul blocant exercitat asupra lipazelor, este cea mai cunoscută.

Câteva enzime mai importante

Dintre numeroasele enzime din natură, substanţe care îndeplinesc rolul de biocatalizatori unii reprezentanţii sunt deosebit importanţi. Dintre acestea se remarcă proteazele, lipazele, catalazele, peroxidazele, ş.a

Sursa : http://www.bioterapi.ro/compusi_bio/index_compusi_bio_enzime.html

Nor de etichete