Aici e oaza ta de liniste si sanatate!

Posts tagged ‘otrava’

Secretele murdare ale industriei de procesare a alimentelor…2013 – DISTRIBUIE si TU !


Dintotdeauna oamenii au procesat alimentele. Tăiem, înmuiem, gătim şi fermentăm mâncarea, o mărunţim şi o uscăm. Toate acestea sunt tipuri de prelucrare, relatează Foodmatters.tv.

Procesarea tradiţională are două funcţii: aceea de a face alimentele mai digerabile şi de a le conserva pentru a fi utilizate în perioadele în care mâncarea nu este disponibilă. Alimentele procesate în mod tradiţional, care rezistau mai mult timp, erau pastrama, cârnaţii şi preparatele din carne, precum şi produsele din cereale, lactatele, murăturile.

Din păcate, în perioada modernă, am înlocuit procesarea locală a ţăranilor şi meşteşugarilor cu o procesare industrială, care diminuează calitatea alimentelor, în loc să le facă mai nutritive şi digerabile. Procesarea industrială depinde de zahăr, făină albă, uleiuri procesate şi hidrogenate, aditivi alimentari sintetici şi vitamine, tratament termic etc.

Haideţi să analizăm procesul de prelucrare implicat în crearea micului-dejun tipic cu cereale, lapte degresat şi suc de portocale.

Cereale pentru micul-dejun

Cerealele sunt produse printr-un proces numit extruziune. Boabele sunt amestecate cu apă, transformate într-o pastă şi aşezate într-o maşinărie numită extruder. Boabele sunt forţate să iasă printr-o gaură mică la o temperatură şi o presiune mare, care le modelează în forma literei “o” sau în fulgi. Aceste produse sunt apoi supuse unor pulverizări, care le conferă un înveliş din ulei şi zahăr, pentru a le oferi acel aspect crocant.

Biochimistul Paul Stitt descrie procesul de extruziune, care tratează boabele la o temperatură şi o presiune extrem de mare, şi subliniază faptul că procesarea distruge cea mai mare parte din conţinutul lor nutritiv. Procesarea denaturează acizii graşi, distruge chiar şi vitaminele sintetice ce sunt adăugate la sfârşitul procesului. Aminoacidul cu înalte calităţi nutritive, lizina, este afectat în mod special de procesul de extruziune.

Chiar şi cerealele ambalate în cutii şi vândute în magazinele “sănătoase” sunt realizate tot prin procesul de extruziune. Acestea sunt realizate cu acelaşi tip de maşinării şi în mare parte în aceleaşi fabrici.

Având în vedere numărul uriaş de cutii de cereale vândute în fiecare an, te-ai putea aştepta să găseşti numeroase studii publicate care să descrie efectele pe care le au aceste cereale asupra animalelor şi oamenilor. Însă, cerealele pentru micul-dejun reprezintă o industrie de multe miliarde de dolari care a creat averi uriaşe pentru câţiva oameni. O cutie de cereale care conţine boabe în valoare de un cent se vinde cu patru-cinci dolari în magazinele alimentare. Probabil nu există niciun alt produs pe Pământ care să aibă un profit atât de mare.

Cu acest profit s-a plătit păstrarea secretă a oricărui tip de lucrare ştiinţifică care a analizat efectele boabelor extrudate, iar companiile au reuşit să convingă reprezentanţii guvernului că nu există nicio diferenţă între o boabă naturală de grâu şi o boabă care a fost modificată prin procesul de extruziune.

Experimentele pe şobolani

Lucrări de cercetare nepublicate indică faptul că procesul de extruziune transformă proteinele din boabele cerealelor în neurotoxine. Stitt descrie un experiment, realizat în 1942 de către o companie de cereale, dar închis în dulapul cu documente secrete al firmei, în cadrul căruia patru grupuri de şobolani au primit un regim alimentar special.

Un grup a fost hrănit cu cereale integrale de grâu, apă şi vitamine şi minerale sintetice. Un al doilea grup a primit grâu expandat (o cereală obţinută în urma procesului de extruziune), apă şi aceeaşi soluţie nutritivă. Un al treilea grup a primit apă şi zahăr alb, iar un al patrulea grup nu a primit nimic altceva în afară de apă şi substanţe nutritive sintetice.

Şobolanii care au primit grâu integral au trăit timp de peste un an de zile cu acest regim alimentar, cei care nu au primit nimic altceva decât apă şi vitamine, au trăit aproximativ două luni, iar animalele cu un regim pe bază de apă şi zahăr alb au trăit aproximativ o lună. Studiul a arătat faptul că şobolanii care au primit apă, vitamine şi grâu expandat au murit în mai puţin de două săptămâni, chiar mai repede decât cei care nu au primit deloc mâncare.

Aceste rezultate sugerează faptul că există ceva extrem de toxic în grâul expandat. Proteinele sunt foarte asemănătoare cu anumite toxine din structura moleculară, iar presiunea din cadrul procesului de expandare poate produce modificări chimice care transformă o boabă nutritivă într-o substanţă otrăvitoare.

Un alt experiment nepublicat a fost realizat în 1960. Cercetătorii de la Universitatea Michigan din Ann Arbor au primit opt şobolani de laborator. Aceştia au fost împărţiţi în trei grupuri: un grup a fost hrănit cu fulgi de porumb şi apă, un al doilea grup a primit cutia de carton în care au venit fulgii de porumb şi apă, iar grupul de control a primit mâncare de şobolani şi apă.

Şobolanii din grupul de control au rămas sănătoşi pe tot parcursul experimentului, cei care au mâncat cutia de carton au devenit letargici şi au murit de malnutriţie, iar animalele care au mâncat fulgii de porumb şi au avut şi apă au murit înaintea celor care au mâncat cartonul!

Mai mult, înainte de moarte, şobolanii care au fost hrăniţi cu fulgi de porumb au dezvoltat un comportament aberant, au făcut crize, s-au muşcat între ei şi în final au intrat în convulsie. Autopsia a descoperit existenţa unei disfuncţii a pancreasului, ficatului şi rinichilor şi o degenerare a nervilor măduvei spinării, toate acestea fiind semne ale şocului de insulină.

Concluzia înspăimântătoare a acestui studiu a fost aceea că au existat mai multe “substanţe hrănitoare” în cutia de carton decât în fulgii de porumb. Acest experiment a fost realizat ca o glumă, însă rezultatele nu au fost deloc amuzante.

Deoarece cerealele vândute în cutii sunt îmbunătăţite cu substanţe nutritive sintetice, agenţiile de reglementare spun că acestea sunt sănătoase, la fel ca şi boabele din care sunt făcute. Multe dintre aceste cereale conţin cel puţin 50% dintre calorii sub formă de zahăr.

Procesul de extruziune

Atunci când punem cerealele într-un dispozitiv de extruziune, acesta modifică structura proteinelor.

Zeina, care cuprinde majoritatea proteinelor din porumb, este localizată în organisme proteice. Literatura ştiinţifică conţine un studiu realizat asupra boabelor extrudate, care analizează schimbările ce se produc în compoziţia, forma şi eliberarea de alfa-zeine încapsulate din proteine, ca şi rezultat al procesului de extruziune.

Oamenii de ştiinţă au descoperit că în timpul procesului de extruziune, organismele proteice sunt complet perturbate, iar alfa-zeinele dispersate. Rezultatele sugerează faptul că zeinele din fulgii de porumb nu sunt limitate doar la organisme proteice rigide, dar pot interacţiona atât unele cu celelalte, cât şi cu alte componente ale sistemului, formând astfel noi compuşi care sunt străini pentru corpul uman.

Procesul de extruziune dispersează proteinele, care devin toxice. Atunci când proteinele sunt perturbate în acest mod, acestea pot afecta în mod advers sistemul nervos, aşa cum este indicat de experimentul fulgilor de porumb.

Terciul de modă veche

Există o singură modalitate de a duce la faliment aceste companii: nu mai consumaţi produsele acestora. Aşadar, ce o să mănânci la micul-dejun în loc de cereale şi fulgi de porumb? O alegere foarte bună sunt ouăle, indiferent de modul în care sunt gătite. În ceea ce priveşte boabele, terciul făcut din boabe non-extrudate furnizează o hidratare şi o hrănire excelentă la un preţ economic.

Boabele precum ovăzul, ar trebui tăiate sau omogenizate, iar apoi înmuiate într-un mediu cald, acid, pentru a neutraliza anti-nutrienţii care se produc în mod natural în boabele de cereale, cum ar fi tanini iritanţi, inhibitori de enzime care împiedică digestia şi acidul fitic care blochează mineralele.

De asemenea, acest tratament poate să desfacă proteinele complexe din boabele de cereale. Înmoi boabele de cereale în apă caldă şi adaugi o linguriţă de ceva acid, cum ar fi zerul, iaurtul, sucul de lămâie sau oţetul. A doua zi dimineaţă, cerealele tale se vor găti în doar câteva minute.

Cel mai bine este să mănânci terciul cu unt sau smântână, aşa cum făceau bunicii noştri. Fără vitaminele solubile în grăsimi A, D şi K2, nu poţi absorbi mineralele din alimente. Mai mult, grăsimile din unt şi smântână încetinesc eliberarea de glucoză în fluxul sanguin, astfel încât zahărul din sânge să rămână stabil de-a lungul întregii dimineţi.

Laptele

Laptele este unul din alimentele cele mai reuşite ale naturii. Cea mai mare parte a laptelui nostru provine de la un animal sacru, vaca. Totuşi, în sistemul industrial actual, vacile sunt ţinute captive în interiorul unor fabrici, pentru toată viaţa lor, le dăm o hrană necorespunzătoare cum ar fi soia, deşeuri de la produsele de panificaţie şi lăturile de la procesul de producţie cu etanol, alimente pe care vacile nu ar trebui să le mănânce.

Mediul închis şi alimentaţia necorespunzătoare fac vacile să se îmbolnăvească, astfel că, animalele ajung să aibă nevoie de antibiotice şi alte medicamente. De asemenea, vacile primesc hormoni pentru stimularea producţiei de lapte. Aceste vaci produc cantităţi mari de lapte apos cu doar jumătate din cantitatea de grăsimi necesară, în comparaţie cu laptele produs de vacile care mănâncă iarbă. Apoi, acest lapte este livrat la fabricile de procesare.

În interiorul acestor fabrici, laptele este refăcut în totalitate. Centrifugile separă laptele în grăsimi, proteine şi alte elemente solide şi lichide. Odată repartizate, acestea sunt recombinate la niveluri specifice stabilite pentru obţinerea laptelui integral, cu un conţinut redus de grăsimi şi fără grăsimi. Cantitatea care rămâne în plus, va merge către producţia de unt, smântână, brânză şi alte produse lactate.

Industria lactatelor promovează laptele cu puţine grăsimi şi pe cel degresat deoarece poate obţine mai mulţi bani din utilizarea grăsimilor de unt la producţia de îngheţată.

Laptele este pasteurizat la 161oF timp de 15 secunde prin trecerea sa prin “farfurii” de oţel inoxidabil superîncălzite. Dacă temperatură depăşeşte 230oF (peste punctul de fierbere), laptele este considerat ultrapasteurizat. Acest lapte ultrapasteurizat va avea un gust distinct la gătit, dar este steriil şi are o durată de viaţă lungă şi stabilă la raft. De asemenea, laptele este omogenizat prin intermediul unui tratament de presiune care desface globulele de grăsimi, astfel încât laptele să nu se separe. Odată procesat, laptele va rezista timp de două săptămâni, şi nu doar câteva zile, aşa cum este normal.

Procesarea face laptele să fie dificil de digerat şi transformă proteinele, făcându-le alergene. Animalele hrănite cu lapte pasteurizat dezvoltă în mod exclusiv deficienţe nutritive şi devin sterile după doar câteva generaţii.

Sucul de portocale

Acum să ne îndreptăm atenţia şi înspre sucul de portocale, o parte importantă din “micul dejun” sănătos, alături de cereale şi lapte cu grăsimi puţine. Un articol dezvăluie faptul că “o nouă fabrică de procesare a sucului de portocale este complet automatizată şi poate procesa până la 1800 de tone de portocale pe zi, pentru a produce sucul concentrat, uleiul extras din coajă şi hrana pentru animale”.

Noua metodă de producţie a sucului presupune introducerea în maşinărie a întregii portocale. Culturile convenţionale de portocale sunt pulverizate puternic cu pesticide numite inhibitori colinesterază, care sunt extrem de toxice pentru sistemul nervos. Atunci când portocalele sunt introduse în maşinăriile fabricii pentru a fi stoarse, toate pesticidele ajung în sucul obţinut în urma acestui proces. Apoi, se adaugă acizi pentru a stoarce şi ultima picătură de suc din aceste portocale.

Aşadar, sucul de portocale poate fi o băutură extrem de toxică. Acest lucru poate fi un motiv pentru care consumul de suc de fructe este asociat cu o rată mare de cazuri de demenţă.

În cadrul unui studiu, autorii analizei au descoperit că în sucul de portocale existau compuşi care puteau provoca apariţia cancerului. Într-o altă analiză ştiinţifică, procesele de filtrare cu gel şi cromatografie lichidă de înaltă performanţă au fost utilizate pentru a obţine fracţii mutagene din sucul de portocale încălzit.

Prin urmare, dacă doreşti la micul-dejun un pahar cu suc de portocale, evită sucul comercial procesat. În schimb, stoarce câteva portocale şi un grapefruit: procesează sucul singur! Amestecă sucul proaspăt cu apă minerală şi un vârf de sare şi obţii o băutură revigorantă.

Prepararea optimă a mâncării – făcută cu dragoste

Prepararea mâncării este de fapt o activitate sacră. Potrivit unei vorbe ezoterice, “Dacă o femeie ar putea vedea scânteile de lumină care ies din vârful degetelor sale atunci când găteşte şi energia care se revarsă în mâncare, atunci ea şi-ar da seama de modul în care fiinţa ei participă la pregătirea hranei pentru cei dragi.

Gătitul este una din cele mai puţin înţelese activităţi ale vieţii, mai ales în ceea ce priveşte modul în care sentimentele care fac parte din procesul de pregătire al mâncării afectează pe toată lumea care ia parte la această activitate. Gătitul ar trebui să fie un proces care nu se face în grabă, să fie liniştit şi plin de fericire, deoarece energia care ajunge în mâncare are un impact asupra energiei receptorului.

“Din acest motiv, liderii spirituali din est nu mănâncă niciodată mâncare pregătită de altcineva în afară de proprii lor chelas (discipoli). Persoana care pregăteşte mâncarea ar putea fi singura persoană din întreaga casă aflată la un nivel avansat din punct de vedere al spiritualităţii. O încărcătură activă de fericire, puritate şi pace, va ajunge în mâncarea pregătită, iar aceasta încărcătură emoţională ajunge apoi şi la ceilalţi membri ai familiei şi îi binecuvântează.”

Pentru a fi sănătoşi, trebuie să ne pregătim singuri mâncarea, pentru noi înşine şi pentru familiile noastre. Acest lucru nu înseamnă că trebuie să petreci ore întregi în bucătărie, dar trebuie să petreci ceva timp şi în acea încăpere a casei, pregătind mâncarea cu înţelepciune şi dragoste.

Dacă nimeni din cadrul familiei nu are timp să pregătească mâncarea, trebuie să te aşezi şi să îţi regândeşti modul în care îţi petreci timpul, deoarece aceasta este singura modalitate de a le oferi copiilor tăi o hrană cu adevărat sănătoasă.

Articol realizat pe baza unei prezentari la Conferinta anuala a Sanatatii Consumatorului din Canada, de autoarea Sally Fallon


Surse:
http://www.efemeride.ro/secretele-murdare-ale-industriei-de-procesare-a-alimentelor
http://toataromania.forumhit.ro/t171-secretele-murdare-ale-industriei-de-procesare-a-alimentelor2013-distribuie-si-tu

Amalgamul dentar ,dusmanul ascuns din gura noastra!


Apropo, stomatologii îi spun „aliaj”, fiindcă aşa sună mai stabil. Amalgamul este cea mai puternică sursă de expunere la mercur a americanilor, din toată viaţa lor. Dacă asta e adevărat, atunci milioane de oameni au suferit inutil de o varietate de boli, timp de peste un secol, fără să-şi dea seama că motivul se afla în gura lor. Aveam să filmez o un experiment care urma să demonstreze limpede acest lucru. Dr Roger Eichman şi dr David Kennedy pregătiseră un ecran cu fosfor şi o sursă de lumină sensibilă la vaporii de mercur degajaţi din dinte în urma unei stimulări oricât de mici.

amalgam

Pentru început, am pus dinţi cu plombe de amalgam în pahare cu apă la temperatura camerei, ca să simulăm saliva. Nu credeam că din dinte vor ieşi vapori de mercur sau că vor fi vizibili pe film dacă ar fi ieşit. Adusesem o cameră video, ca să înregistrez experimentul. Spre surprinderea şi groaza mea, după cum vedeţi, vaporii degajaţi din dinte au fost înregistraţi pe film de 35 mm. E o filmare în premieră a acestui fenomen. Ca să ne asigurăm că ceea ce vedeţi e mercur, aveam la îndemână un detector special de mercur, tip Jerome.
– 191 !
– Arată-mi, te rog ! 191. Asta e mult ? La valori de peste 100, fabrica e închisă şi evacuată. Doamne !
– Dacă te gândeşti…
– Stinge lumina. Suntem la temperatura camerei. Dintele e vechi, are peste 50 de ani. Emană vapori de mulţi ani şi…
amalgam reinlocuit
O mulţime de oameni au gura plină de asemenea plombe. Gândeşte-te cum e să fii în lift cu şase oameni care suflă aceşti vapori. Plombele degajă vapori 24 de ore pe zi, şapte zile pe săptămână, iar toate standardele de siguranţă iau în calcul maxim 40 de ore pe săptămână. Dr Eichman îşi înmoaie degetele în apă, ca să demonstreze că nu era vorba de abur. Îmi bag degetele în apă… Observaţi că degetele mele umede nu emană vapori.
– Nu văd nimic.
– Ce aţi văzut n-a fost abur.
Apoi, dr Kennedy a scos pe masă un mixer de amalgam, folosit în cabinetele stomatologilor la amestecarea capsulelor de amalgam. După amestecare, cutiile sunt desfăcute, pentru realizarea plombelor. Capsulele sunt aliniate în orificii şi scuturate bine. Apoi, sunt desfăcute în prezenţa pacientului neştiutor. Aşa fac toţi stomatologii. Oare se vor degaja vapori de mercur ? Reţineţi, e vorba despre o procedură curentă ce se face în fiecare zi, pretutindeni în lume, la stomatolog, la doi paşi de pacienţii nevinovaţi. Imaginile sunt elocvente. Iar Asociaţia Stomatologilor din SUA insistă că amalgamul e sigur. Asta e absurd ! Aprinde lumina, să vedem concentraţia.
– 252 !
– Au ! Să plecăm ? Ne otrăvim ?
Da, ne-a ridicat în picioare. Nu e mai rău decât într-un cabinet stomatologic. Problema e că, dacă te duci la stomatolog să-ţi scoţi plomba cu amalgam şi medicul porneşte freza… Ecranul s-ar înnegri. Freza va împrăştia mercurul pretutindeni. Fragmentele de amalgam se vor împrăştia. Trebuie să foloseşti o digă şi un aspirator puternic, ca să scoţi repede toate fragmentele. Nu opreşti aspiratorul până ce n-ai adunat tot. Fiindcă, dacă ai zgâriat un fragment, e la fel ca… Nu, mulţumesc. Ceea ce li se face asistentelor e o crimă. . . .
Aparatul reproducător al femeii e mult mai sensibil la mercur.
Rezultatul e, pe lângă infertilitate, malformaţii congenitale ale fătului. Evident, toată lumea neagă, dar literatura ştiinţifică abundă de studii care arată că expunerea la mercurul din plombe sau de la stomatolog va… Aţi văzut demonstraţia. Cabinetele stomatologice sunt poluate cu mercur. Nimeni nu-l ţine sub control şi nu avertizează angajaţii, nu le asigură măşti şi echipamente de protecţie. Rezultatul e o rată crescută a infertilităţii printre stomatologi.

Există un documentar pe această temă, despre asistentele norvegiene care şi-au distrus viaţa de tinere, lucrând în cabinetele stomatologice. Ce li se face acestor fete e o crimă. Am avut pacienţi veniţi de la alţi stomatologi, care mi-au zis: „Mă duc să-mi curăţ dinţii la stomatolog. Câteva zile după aceea, mă simt groaznic.” „De fiecare dată. De ce ?” Se zgârie plombele. Timp de câteva zile, se degajă enorm de mult mercur, până ce suprafaţa plombei se corodează puţin, încetinind procesul. Dar cantitatea de mercur degajată e incredibilă. Dacă pacientul e sensibil, i se face rău. La facultatea de stomatologie, am aflat că stomatologii fac primul atac de cord în medie la 44 de ani, iar speranţa lor de viaţă e în jur de 52 de ani. Am pus asta pe seama utilizării amalgamului, fiindcă ortodonţii şi chirurgii nu păţesc aşa ceva. Am avut grijă ca Garrett să nu asiste la experiment, ca să nu inhaleze vapori de mercur. Dar era o precauţie absurdă. Atâţia oameni umblă cu plombe de amalgam în gură.

Dr Gerson avusese dreptate. Sănătatea dentară e crucială pentru vindecarea bolilor cronice. În Colorado Springs, Colorado, există un stomatolog renumit care denunţă de decenii pericolele fluorului, ale amalgamului şi chiar ale obturaţiilor de canal. Numele său e dr Hal Huggins. Dar, când ne pregăteam să-l întâlnim, Garrett a avut un acces de depresie. Nu putea digera lecţia cu amalgamul letal predată de dr Eichman. Tema de casă îi dăduse o lovitură puternică. Apoi, am descoperit motivul tristeţii sale. Părinţii săi îi permiseseră unui dentist să-i pună o plombă cu amalgam. Garrett se considera un pericol biologic. Dar, din fericire, urma să-l cunoască pe dr Huggins, care avea să-i dea câteva sfaturi încurajatoare. Majoritatea celor ce-şi scot plombele de amalgam suferă deja de o boală gravă. Dacă tu vrei s-o faci preventiv, eşti printre cei 1% privilegiaţi, fiindcă prevenirea e mult mai uşoară decât repararea unui rău făcut. Garrett l-a întrebat câţi dentişti proclamă amalgamul sigur. Aproape 100%, dacă vor să practice stomatologia şi mâine. Asociaţia Stomatologilor are anumite reguli.
Dacă un stomatolog confirmă că mercurul e toxic, că e cel mai otrăvitor metal dintre cele care nu sunt radioactive, îşi va pierde dreptul de practică şi va ajunge vânzător de maşini folosite. Ceea ce stomatologii cred şi ceea ce pot spune sunt două lucruri diferite. Apoi, Garrett a vrut să afle câţi ştiu să scoată corect plombele. Dintre pacienţii care-şi scot plombele, 63% se trezesc peste şase luni suferind de o boală autoimună pe care n-o aveau înainte de extragerea plombelor cu amalgam. Dr Huggins l-a îndrumat pe Garrett către un stomatolog priceput. Băiatul şi-a amintit de o întrebare. Îl întrebase pe dr Huggins ce păţesc cei care sparg tăcerea. Da, s-au răzbunat. La început, au cheltuit mulţi bani ca să-mi retragă licenţa, pentru că refuzam să folosesc amalgamul şi să fac obturaţii de canal şi pentru că scrisesem o carte care nu le era pe plac. Au lovit pe plan personal în mine şi în ai mei, Ceea ce mi-a distrus familia şi afacerea. Mi-au luat tot ce aveam, cu excepţia ipotecii de pe casă. Din cine ştie ce motiv, aceea nu i-a interesat. Garrett s-a gândit că dr Huggins ar fi avut o viaţă mult mai liniştită dacă ar fi tăcut, la fel ca toată lumea. Următoarea sa întrebare a fost: De ce aţi riscat ? Când ai văzut oamenii pe care i-am văzut eu, care mai au de trăit câteva momente sau ore, iar acest lucru poate fi schimbat, şi apoi îi vezi peste câţiva ani în viaţă, aceasta e răsplata mea. De asta continui pe acest drum. Această convingere frumoasă i-a reamintit lui Garrett despre doctorul Gerson. Dar, ca în povestea lui David şi Goliat, Asociaţia Stomatologilor controlează total această profesie. Stomatologul care-i scosese plomba lui Garrett a refuzat îngrozit să-i facem publică identitatea. Am semnat un act prin care îmi asumam responsabilitatea în caz că pierdea totul dacă faţa lui apărea pe film. În prezent, problema plombelor cu amalgam e dezbătută la Washington. Să sperăm că se va pune capăt acestei calamităţi. Se estimează că în gurile americanilor se află 1.000 de tone de amalgam. Fapt incredibil, în ciuda prevederilor legale, FDA n-a făcut niciun studiu de mediu în privinţa amalgamului dentar.

E deosebit de important pentru medicina alopată să îngrădească accesul pacienţilor la tratamentele alternative, fiindcă acestea dau rezultate. Oamenii au fost spălaţi pe creier.
Dar ce ar putea fi mai rău decât stomatologia? În mod sigur, aditivi alimentari nu sunt chiar atât de nocivi !

Sursa:
http://suntsanatos.ro/sanatate/sanatatea-dentara-aditivii-alimentari-amalgamul-dentar.html

Nor de etichete