Aici e oaza ta de liniste si sanatate!

Posts tagged ‘proteine’

Intoleranta la proteine/grasimi


Dr.Ellen Cutler enumera o serie de simptome ,afectiuni care apar daca aveti intoleranta la preoteine/grasimi.

Pofta de proteine/grasimi si /sau sare

Consum excesiv de grasimi/proteine si/sau sare

Balonare imediat dupa mese

Simptome digestive cronice, inclusiv constipatie

Dificultate in scaderea greutati

Infectii frecvente sau cronice(provocate de bacterii, virusuri sau ciuperci)

Diabet sau zahar excesiv in urina

Hipoglicemie

Osteoartrita

Probleme de discopatie degenerativa si osteofite(excrescente osoase)

Boli ale vezici urinare

Osteoporoza

Hipotiroidism

Tulburari de menopauza, sindrom premenstrual si/sau mastoza fibrochistica

Anxietate

Carente de vitamina A, D si /sau E

Pentru a afla care din alimentele pe care le consumati va fac rau sau va intretin anumite procese inflamatorii care nu lasa corpul sa se vindece ,puteti apela la testarea cu biorezonanta : https://rezo30.wordpress.com/testare-alergeni-fara-intepaturi-sau-zgarieturi/

Enzime


Enzimele numite şi fermenţi, sunt substanţe naturale produse doar de către celulele vii. Ele intervin în numeroase reacţii biochimice, îndeplinind rolul de biocatalizatori. Activitatea enzimatică este una dintre însuşirile esenţiale ale materiei vii.

Funcţia de biocatalizatori îndeplinită de enzime

Conform teoriei chimice, catalizatorul este o substanţă care grăbeşte desfăşurarea unei reacţii, fără să se modifice structural în timpul desfăşurării acesteia şi fără să se regăsească în produsul final al reacţiei respective. În lipsa catalizatorului, oricum reacţia ar putea avea loc, însă într-un timp mai îndelungat.
Aplicată sistemelor vii, teoria catalizatorului, are o conotaţie deosebită, căci reacţiile biochimice întârziate, care teoretic pot avea loc şi în lipsa enzimelor, nu sunt compatibile cu viaţa. Dacă degradările şi sintezele celulare s-ar desfăşura mult încetinit, celulele s-ar sufoca şi îneca în propriile deşeuri iar nutriţia celulară ar fi blocată, ceea ce ar conduce la moartea lor.
Enzimele imprimă o mare viteză de desfăşurare a proceselor biochimice (sinteze, degradări, oxidări, reduceri, hidrolize, hidratări, etc.), de activitatea lor depinzând mai toate funcţiile fiziologice.

Structura enzimelor

Enzimele sunt catalizatori solubili, macromoleculari, de natură organică, termolabili (se degradează uşor la temperaturi ridicate), cu activitatea specifică faţă de o anumită substanţă sau faţă de un grup de substanţe. Activitatea fermenţilor este întotdeauna dependentă de anumite condiţii de mediu (pH, temperatură, prezenţa unor ioni, etc.).
Orice enzimă este alcătuită din două componente
1. apoenzima (componenta proteică, formată în multe cazuri din ioni metalici).
2. coenzima. (componenta neproteică, prosteică).
Apoenzima are specificitate de substrat (recunoaşte doar anumite substanţe) iar coenzima are specificitate de acţiune (reacţionează doar într-un anumit fel, în anumite condiţii).
În corp există diverse substanţe endogene (produse de organism) sau exogene (introduse în organism), care activează sau inhibă, sinteza ori activitatea enzimelor.
Enzimele exogene, care prezintă activitate în corpul uman, sunt substanţe sensibile, care se distrug prin fierbere, prin centrifugare, precum şi la contactul mai îndelungat cu oxigenul din aer. Din acest motiv, doar sursele alimentare naturale şi crude, se constituie în surse de enzime sănătoase.

Denumirea enzimelor

Există mai multe feluri prin care se denumesc enzimele. În general, numele acestor substanţe, derivă de la substratul sau substraturile pe care le catalizează. Întru-cât principalii compuşi implicaţi în metabolism sunt glucidele, protidele şi lipidele, numele enzimelor vor fi în corelaţie cu aceste substanţe. Mai jos, prezentăm câteva exemple, de enzime, cu precizarea că, numărul fermenţilor este cu mult mai mare, de ordinul miilor.

Enzime implicate în metabolismul glucidic
– amilaza
– invertaza
– trehalaza
– maltaza
– piruvat dehidrogenaza
– fructochinaza
– fosforilaza
Enzime implicate în metabolismul protidic
– peptidaza
– ribonucleaza
– histaminaza
– cistein-proteaza
Enzime implicate în metabolismul lipidic
– lipaza (ca denumire generică)

Enzimele care se sintetizează în organismul uman (enzime endogene)

În corpul omului, se produc în fiecare secundă, mii şi mii de enzime. Orice deficit enzimatic este resimţit destul de dur de către organism.
Există două mari categorii de enzime endogene
– enzimele digestive (ajută la scindarea moleculelor mari provenite din hrană, în structuri mai mici, care pot trece din intestin în sânge),
– enzime metabolice (susţin toate funcţiile fiziologice şi viaţa însăşi).
Toate enzimele digestive sunt extracelulare (sunt eliberate şi acţionează în afara celulei). Fermenţii metabolici pot fi atât intracelulari, cât şi interstiţiali.

Enzimele microbiologice, enzimele vegetale şi enzimele de origine animală, care ajung în organism din afară (enzime exogene, enzime alimentare)

Toate vietăţile (bacterii, ciuperci, plante, animale, etc.) posedă echipamente enzimatice, fără de care nu pot supravieţui.
Multe din enzimele produse de vieţuitoarele aflate în diverse stadii ale evoluţiei, acţionează, dacă sunt introduse în corp, asupra organismului uman. Această acţiune poate fi directă (enzimele participă la reacţiile metabolice sau în altfel de reacţii, ca biocatalizatori) sau indirectă (enzimele exogene nu se comportă în organismul uman ca fermenţi, dar prezintă un alt tip de acţiune fiziologică). Din acest motiv, enzimele produse de către microorganisme, de către plante sau de către animale, au fost valorificate din cele mai vechi timpuri de către om. Pe baza lor s-au obţinut atât produse de fermentaţie (băuturi alcoolice, murături, lactate, etc.), cât şi stimulente digestive şi metabolice.

• Enzime microbiologice naturale

Pe cale directă sau indirectă, graţie enzimelor sintetizate de către microorganisme, prin probiotice, prebiotice sau simbiotice, se poate asigura o bună funcţionare a colonului. Alte substanţe rezultate ca urmare a activităţii microbiologice, asigură o intensă activitate enzimatică a bacteriilor care alcătuiesc microflora utilă intestinală.

• Enzime de origine animală

Enzime (invertaze) se găsesc, de pildă, în mierea de albine, produs obţinut prin activitatea unor animale din categoria insectelor. Când invertaza din miere se distruge, produsul se „zahariseşte”. Prin conţinutul ridicat de fermenţi, mierea necristalizată este cu mult mai sănătoasă, părerile contrare fiind nejustificate. Enzime de natură animală, care se dovedesc benefice organismului uman, se mai găsesc şi în gălbenuşul crud de ou. Fermenţii din carne, din lapte sau din peşte, deşi există, nu se pot valorifica deoarece se distrug prin prelucrare.

• Enzime vegetale

Multe plante sau numai anumite organe vegetale, mai ales fructele şi frunzele, conţin enzime cu acţiune favorabilă asupra aparatului digestiv al omului sau asupra metabolismului. Activitatea enzimatică a fructelor şi legumelor se menţine atâta timp cât acestea sunt crude şi proaspete. Practic, hrana vie însemnă hrană enzimatică.
Enzimele din fructe, rădăcini sau frunze, se pierd prin fierbere, uscare, congelare sau păstrare îndelungată, chiar dacă ceilalţi nutrienţi se păstrează. De asemenea, sucul obţinut prin centrifugarea organelor vegetale crude, este lipsit aproape în totalitate de enzime (sucul obţinut prin presare conţine mult mai mulţi fermenţi).

Enzimele din fructe stimulează repede digestia, deoarece se eliberarea rapid.
Fermenţii din frunze, deşi nu prezintă asupra omului o acţiune foarte puternică, prezintă avantaje dietetice şi curative certe. Ele se eliberează treptat, deoarece se află prinse în ţesătura fibrelor vegetale. Tocmai prin faptul că acţiunea acestor enzime se desfăşoară într-un timp mai îndelungat, verdeţurile sunt deosebit de sănătoase.
În rândul plantele medicinale, există specii care de asemenea conţin fermenţi. Acestea au fost numite; plante enzimatice.

Proenzime

Sunt numeroase enzime hibernânde, adică inactive. Ele poartă denumirea de proenzime sau de precursori de enzime. Proenzimele nu îndeplinesc rolul de biocatalizatori, decât dacă sunt activate de anumiţi factori sau de către alte enzime – în cadrul sistemelor enzimatice.

Proenzimă → Enzimă

Coagularea sângelui prin cei 13 factori majori implicaţi, reprezintă un proces enzimatic complex, care, probabil, exemplifică în modul cel mai elocvent, activarea în cascadă a proenzimelor, deci trecerea lor în formă activă, de enzime.

Antienzime şi inhibitorii enzimelor

Antienzimele sunt substanţe cu structură apropiată de cea a fermenţilor, care, însă, acţionează în sens invers, frânând sau întârziind declanşarea unui proces metabolic. Antienzimele acţionează asupra substratului, nu asupra fermenţilor.
Cele mai multe antienzime exogene se găsesc în seminţe, mai ales în cele ale plantelor oleaginoase, având rolul natural de a oprii desfăşurarea proceselor de dezasimilaţie din bob, înainte de germinaţie. De aceea, pentru anihilarea antienzimelor, se recomandă înainte de consum, prăjirea „în coajă” a fructelor uscate de la care se consumă doar seminţele (floarea soarelui, arahide, bostan, etc.).
În sânge este prezentă o antienzimă reprezentativă, care se opune fibrinolizei (proces fiziologic enzimatic specific sfârşitului hemostazei), numită a 1 antitripsina.
Antienzimele nu trebuiesc confundate cu substanţele care frânează sau blochează activitatea enzimelor, compuşi numiţi inhibitori de enzime. Există numeroase substanţe care inhibă enzimele, dintre care, insulina, prin efectul blocant exercitat asupra lipazelor, este cea mai cunoscută.

Câteva enzime mai importante

Dintre numeroasele enzime din natură, substanţe care îndeplinesc rolul de biocatalizatori unii reprezentanţii sunt deosebit importanţi. Dintre acestea se remarcă proteazele, lipazele, catalazele, peroxidazele, ş.a

Sursa : http://www.bioterapi.ro/compusi_bio/index_compusi_bio_enzime.html

Nor de etichete