Aici e oaza ta de liniste si sanatate!

Posts tagged ‘rinichi’

Sa intelegem cum functioneaza corpul, cancerul, vindecarea sufletului


Articolul acesta se doreste să fie cât mai explicit şi cât mai scurt si la obiect.
 
Ştiinţa din spatele acestei maladii  „de speriat” e una foarte simplă si dovedeste ca mereu avem de invatat, constientizat mai ales. 
Corpul  fizic:m
e format din trei părţi principale: celule şi două  lichide (sânge şi limfă). 
Sângele alimentează cu ”hrană” toate celulele din corpul nostru, iar limfa preia toxinele rezultate în urma simplei funcţionări a celulelor şi le duce la organele de detoxifiere (piele, ficat, rinichi), pentru a le scoate din corp.
 
EXEMPLU: 
un nou-născut pentru a creşte, are nevoie de două lucruri vitale: să fie hrănit şi să i se schimbe scutecele. Exact la fel e şi cu celulele noastre. Ele au nevoie de hrană (prin sânge) şi de detoxifiere (prin limfă). Lichidul acesta „uleios”, limfa, şi mai vâscos decât sângele, care preia toxinele din celule, are o problemă: este staţionar în corpul nostru, nu este împins/pompat – asemenea sângelui de către inimă. Iar pentru a-l mişca, este nevoie de mişcare fizică – mişcarea muşchilor îl pune în mişcare. Sistemul limfatic începe să se mişte, toxinele sunt duse la cel mai mare organ de detoxifiere, pielea, şi aceasta le elimină foarte uşor atunci cand ne miscam alert. Creierul nostru, pancreasul, ficatul, pielea, tot corpul uman….. e ”o grămadă” de celule.

Sângele:  
are un ph de 7,35 – 7,45: aşa a fost creat, aşa trebuie să rămână ! În aproximativ patru minute, corpul trebuie să ridice valorile ph-ului la aceste valori, indiferent de situatie; altfel, viaţa ar înceta în corpul acesta. Fructele şi legumele consumate în stare crudă acidifică sângele CEL MAI PUTIN. Aceleaşi legume, însă, gătite induc o aciditate mai mare sângelui nostru, iar preparate altfel decât prin fierbere şi coacere, îl acidifică şi mai mult. Proteina animală induce o aciditate şi mai mare. Alimentele superprocesate şi rafinate (bomboane, dulciuri, sucuri acidulate, cafea) induc sângelui o aciditate extrem
de mare! 
Cum spuneam, sângele are la dispoziţie patru minute să ajungă la un ph de 7,35; dacă are puţină aciditate de neutralizat, acesta va folosi baze din corpul nostru (calciu şi magneziu luate direct din oase şi dinţi), aceasta ducând în timp la slăbirea densităţii osoase. Problema mai mare e când aciditatea este foarte mare şi corpul nu mai poate, în patru minute, să ridice ph-ul sângelui. Spuneam mai devreme că sângele alimentează şi e în contact permanent cu toate celulele din corpul nostru. Ce poate face ca să scape rapid de aciditate şi să rămână alcalin?…..Aruncă toată aciditatea pe celule! Şi la multi dintre noi face aceasta de trei ori pe zi .

Starea  normală a celulelor noastre e una alcalină. Într-un mediu aerob (cu oxigen), fiecare celulă îşi produce energia prin mitocondrii numite şi „uzine energetice”, deoarece conţin enzimele oxido-reducătoare necesare respiraţiei. Respiraţia produce energia necesară organismelor, iar această energie este înmagazinată în moleculele de ATP. Mitocondriile au material genetic propriu  – ADN mitocondrial -, care conţine informaţia genetică necesară sintezei enzimelor respiratorii), oxigenul, glucoza şi fructoza fiind esenţiale!
Acum, imaginaţi-vă că sângele scapă zilnic de excesul de aciditate, aruncând-o pe celule. Celula sănătoasă devie astfel un mediu foarte acid, unde oxigenul este în cantităţi foarte mici. Acum, ea are doar două variante: ori să moară, ori să se transforme, la fel cum am educa un copil. De obicei se transformă (ajunge un talhar sau politician, totuna:) şi devine o celulă care se adaptează mediului fără oxigen, învăţând să trăiască într-un mediu anaerob, producându-şi energia prin fermentaţie (ciordeli, speculatii, parazitarea celorlalti semeni, adica cancer social). Aceasta este celula canceroasă. Lucrul acesta nu trebuie să ne sperie; toţi avem între 1.000 şi 10.000 de celule canceroase, zilnic, în corp si in parlament.
 
Sistemul imunitar şi globulele albe le distrug, însă (mai face doamne-doamne curatenie). În cazul acesta, se ridică întrebarea: „Atunci, de ce cancerul face aşa mari ravagii? De ce nu sunt protejaţi toţi de propriul sistem imunitar (cum ar fi constitutia si implicit justitia si organilii ei) şi de globulele albe proprii?” Aici e partea interesantă celulele au o inteligenţă proprie (nu e cazul romanilor:). 
Celula aceea, când devine canceroasă, ştie că va fi decimată de globulele albe şi găseşte o cale să se facă invizibilă pentru sistemul imunitar: se înveleşte cu nişte celule normale şi sănătoase care aparţin corpului (celule trofoblaste, adica un fel de lup in blana de miel, nu pierdeti ideea cu politicul, veti intelege perfect cum e cancerul individual si social totodata) şi astfel, sistemul imunitar nu vede ce e înăuntru. Exact  acelaşi lucru îl mai întâlnim undeva în natură. Fetusul, în corpul mamei, e format din cromozomi de la ambii părinţi. Dacă sistemul imunitar al mamei l-ar vedea, l-ar ataca imediat. În 1902, John Beard, profesor de embriologie la Universitatea din Edinburgh, Scoţia, scria un articol publicat în jurnalul medical Lancet, în care declara că între celulele canceroase şi anumite celule prembrionare caracteristice fazei iniţiale a gravidităţii, nu există nicio diferenţă. 
Celulele  stem sunt nişte celule din care se poate forma orice. Din această cauză, 80% dintre ele se găsesc în ovare şi testicule (pentru a crea viaţa) şi 20% în restul corpului (pentru a reface orice fel de ţesut, în caz de accident).
Beard a observat că placenta (care e, de fapt, formată din celule trofoblaste) seamănă aproape identic cu celulele canceroase. Iar placenta creşte exploziv în primele trei săptămâni de sarcină, după care se opreşte din creştere. De ce?  \
Pancreasul copilului începe să funcţioneze după a treia săptămână de sarcină, producând o enzimă numită „tripsină”. Şi se pare că această enzimă opreşte din creştere placenta. Până în a noua lună, creşterea placentei este foarte lentă. În luna a noua pancreasul fătului, care lucrează deja la capacitate maximă, împreună cu pancreasul mamei, produc această enzimă în cantităţi suficient de mari încât să găurească placenta. Odata placenta perforată, lichidul amniotic iese (se rupe apa) şi sistemul imunitar vede ce se „ascunde” acolo, declanşând imediat durerile naşterii; practic, îl dă afară pe ”parazit”) 

Tripsina, în afara faptului că digeră celulele trofoblaste (placenta), mai face ceva: digeră proteina animală. Cu o dietă omnivoră, în care unii dintre noi trimit cantităţi mari de tripsină spre digestia alimentelor de trei ori pe zi şi mai au şi pancreasul slăbit, acesta nu produce tripsină suficientă nici pentru digestie, … deci cum va mai putea distruge învelişul (placenta) cu care celulele canceroase s-au ascuns de sistemul imunitar?…
Acesta este motivul pentru care creşterile tumorale depind atât de mult de ”stilul de viaţă” şi de obiceiurile alimentare. Se pare că celulele canceroase au nevoie de zece ani de divizări şi multiplicări, ca să poată fi observate cu aparatele medicilor şi pentru ca aceştia să pună diagnosticul „cancer în faza I”. 
Dacă în aceşti zece ani ţinem câtev posturi în care să nu mâncăm, o perioadă, nimic de origine animală, toată tripsina disponibilă va merge şi va digera învelişul celulelor canceroase, care vor deveni astfel vizibile pentru globulele albe, iar acestea vor fi capabile să-şi îndeplinească rolul. După un post, Dumnezeu ne poate vindeca de cancer şi noi nici si nu ştim aceasta.
Chimioterapia si radioterapia, ce fac? Omoară celule canceroase! Foarte bine, până aici…. Omoară, însă, şi celule sănătoase!  Haideţi să trecem cu vederea aceasta…… Dar fiţi atenţi: ele PARALIZEAZĂ GLOBULEE ALBE! Dupa prima şedinţă de chimioterapie acestea nu mai luptă,deci nu ne mai putem baza pe sistemul imunitar.

Acum intră în scenă ”medicamentele” lui Dumnezeu. 
În multe fructe şi legume există nişte ”coloranţi”. Aceşti coloranţi sunt, de fapt, nişte otrăvuri foarte puternice pentru celulele canceroase. Colorantul negru (resveratrolul) e cel mai potent, urat de colorantul roşu şi de cel galben.
Să vedem modul de funcţionare ! Celulele canceroase sunt foarte ineficiente în a-şi produce energia, întrucât o produc prin fermentaţie (ciordeala cum spuneam mai sus), deci au nevoie de mult zahăr ca să crească. Din 20 în 20 de minute vom alimenta celulele canceroase cu acest zahăr. Dar consumând zahărul dintr-un fruct de culoare neagră, concomitent cu consumarea zahărului, celulele canceroase vor consuma şi resveratrolul şi vor muri pe capete. Primul lucru l-am făcut; mai avem de făcut încă două. 
Celula aceea canceroasă am distrus-o şi acum, în locul ei, e un lichid foarte toxic. Aceasta otravă trebuie scoasă cumva din organism. Aici intervine sistemul limfatic!! 

Există două alimente care pun în mişcare limfa: lămâia şi echinaceea. 
Consumul a 3-4 lămâi stoarse şi diluate cu apă, zilnic, şi a 2-3 linguriţe de pulbere de echinaceea vor asigura mişcarea sistemului limfatic, care va prelua lichidul acela foarte toxic şi  îl va duce în ficat. Ficatul amestecă această otrava cu bila şi o varsă în intestin, de acolo merge în colon şi aşteaptă să fie eliminată. Aici mai apare o problemă: deoarece colonul reabsoarbe apa, el va reabsorbi şi otrava şi o va reintroduce în ficat. Aceasta măreşte riscul de ciroză la ficat. Soluţia salvatoare ar fi să forţăm cumva ficatul să îşi verse bila mult mai des şi apoi să scoatem imediat din intestine lichidul acela toxic. Clismele cu cafea, exact asta fac ! Dacă bem cafeaua, aceasta stimulează rezervele de glicogen din ficat şi ne dă un boost de energie – stimulată!! -, dar dacă o folosim ca şi clismă, aceasta stimulează ficatul să îşi verse bila (cu toxinele rezultate din fostele celule canceroase), bila se amestecă cu cafeaua în intestin şi colon şi este eliminată imediat din organism. 

Acesta este ciclul: 12 ore de flux continuu de resveratrol şi zahăr în sânge, apoi 12 ore de post (peste noapte), prin care înfometăm, până dimineaţa, celulele canceroase. Apa cu lamaie şi echinaceea duc – prin mişcarea limfei otrăvurile în ficat, iar clismele cu cafea din oră în oră asigură eliminarea toxinelor cât mai repede posibil, nelăsându-le să se reabsoarbă. 

Iar acum, în încheiere, o părere personală – dacă vreţi, o credinţă a mea :

TOT CEEA CE AM SCRIS PÂNĂ ACUM E INUTIL, DACĂ NU INTERVINE ÎNAINTE
VINDECAREA SUFLETEASCĂ, EMOŢIONALĂ !

După ce oamenii apelează la toţi doctorii, fac tot felul de chimioterapii – care, în sine însele, sunt pentru a „omorî” trupul (pe lângă celulele canceroase sunt omorate și celule sănătoase) – şi după ce le încearcă pe toate, abia atunci acceptă oferta lui Dumnezeu de vindecare, prin „medicamentele” Lui: pentru SUFLET – credință, dragoste şi iertare, iar pentru TRUP – plante şi fructe vii. În multe cazuri, prin binecuvântarile lui Dumnezeu corpul reîncepe să funcţioneze şi să se regenereze, chiar dacă este atât de otrăvit de ură, invidie -mai ales-, neiertare-mult, mult, mai grav-,gelozie, frici … stil de viaţă şi alimentaţie necorespunzătoare. 
Dumnezeu vindecă sufletul ruinat … şi salvează şi trupul – de multe ori, şi mai ruinat -, restaurând astfel o mare parte a fiinţei umane … Condiția este, El nu poate reface trupul, atâta timp cât Tu nu te preocupi să-ți refaci, mai intâi, sufletul ! S-a demonstrat ştiinţific că emoţiile şi sentimentele negative acidifică sângele şi pot aduce un dezechilibru în metabolism.
 
Nu uita, planul Lui funcționează astfel: 
VINDECAREA TRUPULUI ÎNCEPE CU VINDECAREA SUFLETULUI (prin minte, intelegere, constientizare)!!!

(sa-i dea Dumnezeu sanatate cui l-a scris si tuturor celor care l-au transmis mai departe)
Doamne ajuta!
Sursa: mail privat dar nu stiu cine la scis.

Mararul combate depresia, intareste oasele si creste fermitatea sanilor


Mǎrarul este un condiment foarte aromat originar din regiunile situate la est de Mediterana fiind folosit Evul Mediu pentru a alunga spiritele rele. Pentru români este un simbol al vitalitatii. Efectele benefice ale mararului au fost mentionate  şi în farmacopeea egipteanǎ  de acum 5000 de ani.

E o mirodenie este foarte folositǎ în Europa, dar şi în India, unde frunzele uscate de  folosesc atât la aromatizarea salatelor, fripturilor şi sosurilor cât şi a lichiorurilor şi dulceţurilor.

Efectele mararului asupra sǎnǎtǎţii:

frunze de marar

Bogat în  şi sulf, mararul este un foarte bun diuretic. Amelioreazǎ anxietatea şi epuizarea nervoasǎ, insomia, tulburǎrile digestive, întǎreşte unghiile. Contine ulei volatil intre 2,5-4%( in frunzele de marar si in ramurile tinere si 3-6% in ) calciu, potasiu, fier, magneziu, vitaminele A, B si C.  Uleiul volatil de marar contine intre 40-60% carvona (un puternic antioxidant specific mararului, dafinului si chimenului), substanta cu un puternic efect anti-cancerigen.

Mǎrarul are proprietǎţi digestive, antispastice, antiinflamatorii şi diuretice. Pe vremuri, el a fost folosit pentru calmarea crizelor de epilepsie, şi dacǎ în timpul unui banchet cineva ar fi baut prea mult, mǎrarul calma excesul.  Se pare cǎ are şi proprietǎţi afrodisiace. Sub formǎ de  mǎrarul stimuleazǎ sistemul digestiv, seminţele opresc sughiţul, durerile de cap tusea, stimuleazǎ lactaţia, ajutǎ la eliminarea gazelor intestinale, la diminuarea crampelelor şi are acţiune de antiseptic intestinal.

Folosit în îngrijirea dentiţiei, aceastǎ plantǎ curǎţǎ în profunzime dinţii şi gingiile, reuşind sǎ opreascǎ proliferarea bacteriilor responsabile de infecţiile gingivale şi de formarea cariilor. De asemenea, el este recomandat persoanelor care au sensibilitate dentarǎ, mestecarea frunzelor de mǎrar putând calma durerile.

Un decoct de vin alb în care se adaugǎ  de mǎrar poate fi folosit pentru periajul zilnic al dinţilor. Pentru o respiraţie proaspǎtǎ puteţi folosi pentru gargarǎ un decoct din seminţe de mǎrar.

Mǎrarul poate lupta împotriva dispepsiei nervoase şi poate reduce febra, atunci când este administrat sub formǎ de infuzie. Mǎrarul opreşte sughiţul, stimuleazǎ pofta de mâncare şi poate chiar sǎ îmbunǎtǎţeascǎ libidoul şi tonusul general.  În cazul retenţiei de apǎ, a spasmelor gastrice, a surplusului de greutate, sau în ulcere, este recomandat a se bea o infuzie de mǎrar de 2 -3 ori pe zi.

Uleiul esenţial de marar, adǎugat în ceai combate gazele intestinale şi balonarea. Este eficace împotriva durerilor menstruale, a colicilor şi a problemelor hepatice.

Uleiul esenţial de mǎrar poate opri sforǎitul, fii de ajuns sǎ picuraţi câteva picǎturi de ulei pe un prosop aşezat pe pernǎ.

Cresterea sanilor cu tinctura din seminte de marar ?

Unii nutritionisti afirma ca o cura cu pulbere sau cu tinctura din seminte de marar , timp de 20 de zile, favorizeaza cresterea sanilor, pe care-i remodeleaza si carora le accentueaza fermitatea, Frunzele de marar contin mici cantitati de estrogen. Estrogenul incetineste procesul deimbatranire, face pielea frumoasa, ajuta la cresterea naturala si armonioasa a sanilor, regleaza ciclul menstrual si estompeaza simptomele menopauzei.

 

Reţete naturale pe bazǎ de marar

 

Infuzia cu marar(folositǎ pentru , insomnie, ): fierbeţi o crenguţǎ de mǎrar într-o ceascǎ de apǎ şi lǎsaţi la infuzat câteva minute.  Infuzia trebuie bautacaldǎ.

Apa de mǎrar: adǎugaţi o linguritǎ de seminte de mǎrar mǎcinate într-o ceascǎ cu apǎ fierbinte şi lasaţi sǎ infuzeze câtva ore. Filtraţi şi indulciţi cu miere. Pentru copii reduceţi cantitatea de seminţe la jumǎtate.

Pulberea de marar se obtine prin macinarea semintelor si a inflorescentelor uscate cu ajutorul unei rasnite. Se poate lua de doua ori pe zi cate o lingurita, insa, inainte de a fi inghitita, se tine timp de 10-15 minute sub limba. Tratamentul dureaza 21 de zile.

Tinctura de marar: 100 ml de alcool de 50 de grade, in care se adauga 3-4 lingurite de pulbere de marar.  Tinctura de marar se lasa la macerat timp de 8-9 zile, dupa care se filtreaza. Tratamentul cu tinctura de marar dureaza 21 de zile, luandu-se de 3 ori pe zi inainte de mese cate o lingurita de tinctura dizolvata in 100 ml de apa.

 – se prepara o infuzie din doua lingurite de seminte de marar la 250 ml de apa. Ceaiul de marar este un elixir excelent pentru slabit.

Vinul de marar: Pentru tratarea asteniei se  prepara un amestec de 20 de linguri de marar si un litru de vin rosu. Se lasa o saptamana la macerat, se filtreaza si se consuma cate 50 ml dupa fiecare masa.

 

Contraindicaţii şi precauţii

Pe parcursul sarcinii uleiul esenţial de mǎrar poate fi toxic pentru fǎt, de aceea este contraindicat femeilor însǎrcinate, dar şi femeilor care alǎpteazǎ. Uleiul esenţial de mǎrar trebuie folosit în doze mici.

Trebuie administrat cu precauţie copiilor, fiind interzis copiilor sub doi ani.

În utilizarea de lungǎ duratǎ mǎrarul poate deveni neorotoxic.

Principalele beneficii pentru sanatate ale mararului:

1. Te scapa de kilogramele in plus. Mararul este folosit cu succes in regimurile pentru slabit, deoarece are proprietatea de a aplatiza abdomenul. Proprietatile sale diuretice impiedica retentia de lichide din organism si actioneaza asupra depunerilor in zonele celulitice.

2. Stimuleaza activitatea rinichilor. Patru linguri de suc proaspat de marar luate zilnic timp de doua saptamani previne si combate calculii, cistitele si infectiile renale.

3. Calmeaza durerile abdominale. Mararul l actioneaza foarte eficient stimuland toate functiile intestinale si are un puternic efect antispastic. Calmeaza durerile abdominale, limiteaza acumularea de gaze si scuteste nou-nascutul de .

4. Benefic sistemului nervos. Mararul mai este un puternic tonic fizic si psihic, combate depresia si readuce bucuria de a trai.

5. Intareste oasele. Semintele de marar au cea mai mare concentratie de calciu dint tot regnul vegetal. O lingurita cu seminte contine mai mult calciu decat o cana cu lapte. Calciul este necesar in special pentru prevenirea osteoporozei.

6.  mai fermi. Frunzele de marar si semintele contin mici cantitati de estrogen – hormonul feminin responsabil de cresterea naturala a sanilor si de intretinerea supletii pielii.

7. Improspateaza respiratia. Mesteca frunze si seminte de marar daca vrei o respiratie proaspata. In plus, semintele au capacitatea de a calma durerile usoare de dinti.

Breviar termeni articol :  tinctura de marar,  ceai de marar,   ulei de marar,  cresterea sanilor cu tinctura din seminte de marar, sos marar

Sursa http://www.frunza-verde.ro/marar Alina Ivan, Marcela Ionescu

Nor de etichete