Aici e oaza ta de liniste si sanatate!

Posts tagged ‘lapte’

Alergiile alimentare


Generalitati

Alergia alimentara este un raspuns anormal la un aliment, mediat de sistemul imun. In mod obisnuit, sistemul imun contribuie la mentinerea sanatatii prin apararea organismului impotriva atacului daunator al bacteriilor si virusilor. In cazul unei alergii alimentare, sistemul imun identifica anumite alimente ca fiind daunatoare si produce o reactie alergica in momentul ingestiei lor.
Alergiile alimentare se intalnesc mai frecvent la copii decat la adulti. Un procent cuprins intre 6% si 8% in cazul copiilor, dar doar 2% in cazul adultilor, au astfel de alergii. Alergiile alimentare apar in special la persoanele cu teren atopic, ceea ce inseamna ca au o tendinta mostenita de a dezvolta reactii alergice. Aceste persoane sunt predispuse sa faca astm bronsic, diferite alergii si o afectiunea a pielii, numita dermatita atopica.

Cauze

Alergiile alimentare apar atunci cand sistemul imun reactioneaza anormal la substantele continute in alimentele ingerate, producand o reactie alergica. Alergiile alimentare sunt mai frecvente la copiii mici decat la adulti. Aceasta poate fi din cauza ca sistemul imun si aparatul digestiv al copiilor nu sunt complet dezvoltate.
Ouale, laptele, arahidele, graul, soia si pestele sunt cauzele majoritatii reactiilor alergice la copii. Unii sugari sunt atat de sensibili la aceste alimente incat daca acestea sunt consumate de catre mama, alaptarea produce sugarului o reactie alergica. Majoritatea copiilor se vindeca de alergiile la lapte, grau, oua si soia intre varsta de 3 si 5 ani. Copiii, rareori, se vindeca de alergia la arahide sau peste.
Arahidele, nucile si migdalele, pestele si crustaceul produc majoritatea reactiilor alergice la adolescenti si adulti.
In cazul in care o persoana este extrem de sensibila la o anumita mancare, ea poate dezvolta o reactie alergica prin simpla prezenta a alimentului respectiv in jurul persoanei. Calatoriile cu avionul alaturi de pasageri care consuma arahide sau mancatul la un restaurant cu specific de fructe de mare poate produce simptomele.

Cu cat este un aliment mai comun, cu atata este mai mare probabilitatea ca oamenii sa fie alergici la el. De exemplu, alergia la orez se intalneste in Japonia, iar cea la cod, in Scandinavia. Pe masura ce disponibilitatea alimentelor din diferite zone ale lumii a crescut, numarul reactiilor alergice la fructe exotice, cum ar fi kiwi si papaya si la seminte, precum susan si mac, a crescut.
Din cauza faptului ca arahidele sunt prezente in atat de multe preparate, alergia la arahide a crescut in Statele Unite in ultimele doua decade si reprezinta acum o cauza majora de reactii alimentare alergice severe. Alergia la arahide dureaza, de obicei, toata viata si tinde sa se agraveze cu trecerea timpului.
Boala celiaca este provocata de alergia la o proteina (gluten) continuta in grau si alte cereale.


Reactivitatea incrucisata

Multe persoane sunt alergice la alimente similare sau inrudite intr-un animit fel. Acest fenomen se numeste reactivitate incrucisata. De exemplu, daca o persoana este alergica la creveti, ea poate fi alergica si alte crustacee, cum ar fi crabul sau homarul. De asemenea, in cazul alergiei la arahide, reactivitatea incrucisata se poate extinde si la nivelul altor reprezentanti ai familiei leguminoaselor, cum ar fi mazarea si fasolea.
Sindromul de alergie orala este un tip de reactie incrucisata. In cadrul acestui sindrom, persoanele care au alergie la polen (de exemplu alergia la iarba) pot dezvolta prurit (mancarime), roseata si tumefiere a buzelor si gurii la ingestia de fructe si vegetale care contin o proteina ce reactioneaza cu polenul. Aceste simptome se remit de obicei rapid si nu implica alte parti ale corpului.
Sindromul de alergie orala apare la urmatoarele polenuri si alimente:
– cruciulita (planta erbacee din familia compozeelor, cu flori galbene) Banane sau pepeni cum ar fi pepenele verde sau cantalupul
– mesteacan, migdale, mere, caise, morcovi, telina, cirese, alune, kiwi, nectarine, piersici, pere, prune sau cartofi
– arbusti, avocado, banane, morcovi, telina, castane sau kiwi
– ierburi rosii.
Un numar crescand de persoane, in special muncitori in domeniul sanitar, descopera ca sunt alergici la latex. Latexul reprezinta seva naturala a arborelui ce cauciuc. Este folosit pentru fabricarea manusilor chirurgicale, prezervativelor, baloanelor si altor produse. Daca o persoana este alergica la latex, ea poate, de asemenea, sa dezvolte reactii alergice la kiwi, fructul pasiunii, papaya, banane, avocado, smochine, piersici, nectarine, prune, rosii, telina si castane.

De retinut!

In unele cazuri rare, simptomele unei reactii alergice severe, amenintatoare de viata (anafilaxia) pot aparea dupa exercitiul fizic intens. Aceasta se numeste anafilaxia indusa de efort. La unele persoane, anafilaxia poate aparea numai dupa ingerarea anumitor alimente la care ele sunt alergice. Ea poate produce prurit (mancarime), senzatie de lesin sau ameteala, urticarie, respiratie dificila si alte simptome severe. Mancarea respectiva nu declanseaza reactia alergica in lipsa efortului si, alternativ, efortul nu produce anafilaxia, decat daca persoana a ingerat inainte alimentul respectiv.
Sulfitii, care sunt aditivi alimentari, provoaca dificultati de respiratie la persoanele care sufera de astm bronsic. Printre altele, sulfitii sunt prezenti in unele tipuri de vin, fructe uscate si bauturi carbogazoase.

Factori de risc

Riscul de a dezvolta o alergie alimentara este mai mare in cazul in care:
Exista in familie cazuri de alergie. Alergiile alimentare sunt intalnite cel mai frecvent in cazul personelor care au un teren atopic, adica au o tendinta mostenita de a face astm bronsic, diverse reactii alergice si dermatita atopica. Daca ambii parinti fac alergii, probabilitatea ca si copilul sa faca alergii este de 75%.
Exista afectiuni alergice asociate, cum ar fi dermatita atopica sau astmul bronsic.
Pacientul este tanar. Nou nascutii si copiii fac mai multe alergii alimentare dacat adultii.
Pacientul are o afectiune care faciliteaza absorbtia alergenului de la nivel gastric si intestinal si trecerea sa in sange. Printre aceste afectiuni se numara bolile gastrointestinale, malnutritia, prematuritatea si bolile care afecteaza sistemul imun.

Riscul de a dezvolta o reactie alergica amenintatoare de viata este mai mare in cazul in care:
– pacientul sufera de astm
– simptomele datorate alergiei se declanseaza la cateva minute dupa ingerarea alimentului.
In cazul in care o persoana sau copil sau are o alergie alimentara severa, ea ar trebui sa poarte in permanenta o trusa de prim ajutor in cazul aparitiei alergiei si sa stie cum sa o foloseasca. Persoana respectiva ar trebui sa poarte permanent o bratara de evidenta a bolii. Pregatirea in vederea tratarii prompte si corespunzatoare a unei reactii alergice severe scade riscul de exitus.

Simptome

Simptomatologia alergiilor alimentare poate afecta multe parti ale corpului, inclusiv:
Aparatul digestiv. Printre simptome se numara crampele, greata, voma, diareea, prurit (mancarimi) la nivelul gurii si gatului si rectoragii (sangerari rectale, rare la adulti). Aceste simptome apar mai frecvent la copii decat la adulti.
Pielea. Simptomele sunt urticarie, tumefactie, prurit, roseata si dermatita atopica. Reactiile cutanate sunt mai frecvente la copii.
Aparatul respirator. Simptomatologia include: tuse; wheezing (suierat ce se aude in expir si care are drept cauza obstructia cailor respiratorii, indeosebi a bronhiilor); mancarimi la nivelul nasului si secretii nazale abundente si consistente; stranut si dificultati de respiratie.
Copiii au de obicei aceleasi simptome ca si adultii. Simptomatologia alergiei la lapte sau soia la copii poate include eczeme, secretii nazale abundente si wheezing. Totusi, cateodata, singurele simptome sunt plansul puternic (datorita colicii), voma, prezenta sangelui in materiile fecale, diareea, constipatia si retardul de crestere.
Severitatea simptomelor variaza de la moderata la amenintatoare de viata si poate aparea intr-un interval cuprins de la cateva minute la zile de la ingestia unui aliment. Cea mai severa reactie este anafilaxia, care afecteaza multe sisteme ale organismului si poate duce la exitus (deces). Anafilaxia apare de obicei in cateva minute sau intr-o ora de la ingestie si poate reaparea la o ora sau doua mai tarziu. Cauzele frecvente ala anafilaxiei sunt arahidele, nucile si fructele de mare; la copii, arahidele declanseaza reactia anafilactica mai frecvent decat alte alimente. Aspirina, efortul si alcoolul pot creste riscul de declansare a reactiei anafilactice.
Simptomele pot si si mai severe daca persoana respectiva mai are si alt tip de alergie, cum ar fi alergia la polenuri sau la mucegai. Fumatul, stresul si frigul pot agrava simptomele.

Mecanism fiziopatologic

Cand un aliment care genereaza o reactie alergica este ingerat pentru prima data, sistemul imun nu recunoaste substanta respectiva si o considera straina (alergen). Organismul reactioneaza prin formarea de anticorpi specifici impotriva alimentului respectiv. In momentul in care acel aliment este din nou consumat, anticorpii ataca alergenul, eliberand histamina si alte substante chimice care provoaca simptomele unei reactii alergice.
Simptomele se dezvolta adesea in cateva minute, desi este posibil ca ele sa nu fie evidente timp de o ora sau chiar mai mult. In unele cazuri, pot trece zile pana la aparitia simptomelor. In general, reactia este cu cat mai severa cu cat debuteaza mai devreme.
Simptomele pot debuta cu o senzatie de furnicatura si tumefactie la nivelul gurii si limbii. Cand alergenul alimentar ajunge la nivel gastric si intestinal, pot aparea simptome precum crampe, greata, voma si diaree. Pot aparea manifestari la nivelul oricarui organ in momentul in care alergenul este absorbit la nivel intestinal si trece in sange.
In reactiile moderate, organismul reactoneaza cu urticarie si prurit, wheezing, congestie nazala, si posibil, ameteala sau senzatie de lesin. Majoritatea simptomelor unei reactii alergice moderate cedeaza in cateva ore, odata ce medicatia antihistaminica este administrata sau alergenul alimentar este indepartat din organism. Totusi, o eruptie a pielii (dermatita atopica) poate persista cateva saptamani.
In reactiile severe, in organism se elibereaza cantitati mari de histamina si alte substante chimice care declanseaza reactia anafilactica amenintatoare de viata. Aceasta se poate intampla in cateva minute sau intr-o ora. Simptomele anafilaxiei cedeaza de obicei rapid la administarea de epinefrina si antihistaminice. Epinefrina, administrata injectabil, opreste eliminarea substantelor ce produc reactia severa si amelioreaza simptomele.

Consult de specialitate

Serviciile medicale de urgenta ar trebui contactate imediat daca persoana respectiva a mai avut o reactie alergica severa in trecut, provocata de acelasi aliment si cu simptome similare. In cazul in care trusa de prim ajutor recomandata de doctor in cazul reactiilor alergice severe este disponibila, o injectie cu epinefrina ar trebui facuta inainte de a chema ajutoare. Daca este posibil, ar fi de preferat ca altcineva sa sune dupa ajutor, in timp ce persoana in cauza isi face injectia cu epinefrina.
Datorita faptului ca simptomele pot reaparea chiar daca injectia a fost efectuata, persoana respectiva ar trebui sa mearga la camera de garda de fiecare data cand apare o reactie alergica, chiar daca se simte mai bine. Perioada de observatie este de 4 pana la 8 ore de la aparitia reactiei.

Serviciile de urgenta trebuie apelate imediat daca apare unul din urmatoarele simptome:
– edemul (umflarea) gatului sau limbii aparut rapid
– respiratie ingreunata, wheezing sau tuse profunda
– paloarea fetei sau cianoza (coloratie albastra a tegumentelor aparuta datorita lipsei de oxigen a tesuturilor) buzelor sau lobilor urechii
– semne de soc, inclusiv:
– ameteala sau senzatie de lesin
– neliniste, stare confuzionala si senzatie de moarte iminenta
– tegumente umede si reci sau chiar transpiratii profuze
– slabiciune, senzatie de sete, greata, voma
– lesin.
Daca simptomele se inrautatesc, trebuie contactat medicul. Este important ca alimentele care au provocat alergia sa fie identificate, pentru ca ele sa poata fi evitate pe viitor.

Medici specialisti recomandati

Din personalul medical in masura sa evalueze si trateze alergiile alimentare usoare fac parte:
– medicul de familie
– medicul pediatru
– internistul
– asistentele medicale
– medicul specialist alergolog, care poate fi de ajutor cand:
– este necesara identificarea alimentelor care au produs reactia alergica
– performantele profesionale sau la scoala si calitatea vietii sunt afectate din cauza simptomelor alergiei sau a reactiilor adverse ale medicamentelor
– exista si alte afectiuni medicale asociate, cum ar fi astmul bronsic recurent.
Se pot contacta si alti specialisti, cum ar fi:
– dermatologul, pentru tratarea alergiilor tegumetare.
– pneumologul, in cazul prezentei astmului moderat sau sever.
– nutritionistul sau specialistul dietetician pentru mentinerea unei diete echilibrate chiar daca unele alimente trebuie eliminate. Nutritionistul sau dieteticianul poate, de asemenea, invata persoana in cauza cum sa evite anumite alergene prezente in alimente si cum sa le substituie in cadrul dietei.

Expectativa vigilenta

Daca simptomele nu se inrautatesc sau nu sunt atat de severe incat sa produca ingrijorare, se poate incerca eliminarea anumitor alimente suspecte din dieta si urmari daca simptomele dispar.

Investigatii

Pentru a pune diagnosticul de alergie alimentara, doctorul va incepe cu afectuarea anamnezei si a examenului fizic. Doctorul va pune pacientului intrebari detaliate in legatura cu simptomele si cat de repede apar dupa ingestia alimentului incriminat. Este important ca medicul sa descopere daca pacientul are alergie sau intoleranta la un anumit aliment. El poate solicita pacientului sa tina evidenta tuturor alimentelor consumate si eventualelor reactii.
Doctorul poate sa sugereze pacientului sa incerce o dieta din care sa elimine eventualele alimente suspecte, o dieta pentru detectarea alergiei alimentare orale sau ambele.
Intr-o dieta de eliminare, se evita consumul grupelor alimentare incriminate pentru producerea reactiilor alergice sau anumitor alimente considerate suspecte pe baza istoricului medical si a altor teste. Daca simptomele nu apar atunci cand se elimina din dieta alimentul respectiv, atunci acesta este suspect. Daca simptomele reapar la ingerarea alimentului, atunci se confirma faptul ca alimentul respectiv este cauza alergiei. Dieta dureaza de obicei intre 10 si 14 zile.
Intr-o dieta pentru detectarea alergiei alimentare orale, se consuma cantitati crescande atat de alimente suspecte cat si de alimente care nu sunt suspecte, in timp ce pacientul este tinut sub observatie. Doctorul monitorizeaza o eventuala reactie alergica si momentul aparitiei ei. Daca apar reactii alergice numai la alimentele suspectate si nu si la altele, atunci diagnosticul este confirmat. Acest test este, de obicei, cea mai buna metoda pentru a detecta daca o anumita alergie alimentara exista cu adevarat.

Se pot face, de asemenea, teste pentru identificarea alergiilor. Acestea sunt:
– Intradermoreactii. Lichidul ce contine alergenul respectiv este introdus la nivelul dermului. Daca pielea reactioneaza cu aparitia unei tumefactii pruriginoase, inseamna ca exista alergie la alergenul respectiv. Intradermoreactiile sunt rapide, simple si relativ sigure, dar rezultatele pot fi fals pozitive, ceea ce inseamna ca nu exista alergie la alergenul respectiv, chiar daca rezultatele sunt pozitive. In cazul in care pacientul este extrem de alergic, intradermoreactiile nu pot fi efectuate.
– Testul pentru detectarea imunoglobulinelor E. Se recolteaza dintr-o vena o mostra de sange si se testeaza pentru existenta imunoglobulinelor E (anumiti anticorpi), care se produc ca raspuns la diferite alergene. Acest test se poate efectua in locul sau asociat cu intradermoreactia. El este mai scump, rezultatele sunt gata in cel putin o saptamana si poate, de asemenea, da rezultate fals pozitive.
Alte teste pentru detectarea alergiilor alimentare care nu sunt utile sau a caror eficienta nu a fost dovedita sunt:
– detectarea anticorpului IgG4
– teste de provocare/neutralizare
– citotoxicitate
– chineziologie aplicata.

Tratament

Tratament – Generalitati

Tratamentul optim pentru alergiile alimentare este evitarea alimentelor care stau la baza producerii alergiei respective. Cand acest lucru nu este posibil, se pot incerca medicamente, precum antihistaminicele in cazul alergiilor usoare, si medicamente continute in trusa de prim ajutor pentru alergii, in cazul reactiilor severe.
Este importanta acordarea unei atentii speciale copiilor care fac alergii alimentare. Un copil care face alergii alimentare severe poate dezvolta o reactie anafilactica amenintatoare de viata, chiar la cantitati infime de alergen. Copilul ar trebui sa poarte in permanenta o bratara de evidenta a bolii si o trusa de prim ajutor in cazul alergiilor severe.
Copiii pot avea simptome usoare in primele minute dupa ingerarea alergenului, dar pot dezvolta simptome severe in 10 pana la 60 de minute. Ei ar trebui sa fie tinuti sub observatie in spital cel putin 4 ore dupa aparitia unei reactii alergice.


Tratament initial

Tratamentul initial al unei alergii alimentare consta in identificarea alimentului care produce alergia si deprinderea unui mod de abordare, atat a reactiilor alergice usoare, cat si a celor severe.
Cel mai eficient tratament al alergiilor alimentare este evitarea consumului alimentului respectiv, sub orice forma ar fi el. Pacientul ar trebui sa-si anunte familia, prietenii si colegii de serviciu ca are o alergie alimentara si sa-i roage sa-l ajute sa evite alimentul respectiv. Ambalajele tuturor alimentelor trebuie citite si celelalte denumiri ale alergenelor alimentare trebuiesc invatate. De exemplu, laptele poate fi intalnit si sub denumirea de „cazeinat”, ouale ca „albumina”, graul ca „gluten” si arahidele ca proteine vegetale hidrolizate.
In cazul in care sugarul are alergie la lapte sau soia, doctorul poate sugera shimbarea formulei lactate sau alaptarea ca unica metoda de hranire. Formule special preparate sunt disponibile pentru sugari alergici la lapte si soia.
In cazul in care parintele sau copilul sau are alergii usoare, antihistaminicele eliberate fara prescriptie medicala pot tine simptomele sub control. Se poate apela la medicamente antihistaminice eliberate pe baza prescriptiei medicale, in conditiile in care cele eliberate fara prescriptie nu sunt eficiente sau daca produc efecte secundare neplacute, cum ar fi somnolenta.
Daca reactia alergica este severa, tratamentul initial poate fi administrat la camera de garda sau de catre personal medical de urgenta. Pacientului i se va administra o injectie cu epinefrina pentru a impiedica eliberarea suplimentara de histamina si pentru a relaxa muschii respiratori. Dupa aceea pacientului i se va recomanda o trusa de prim ajutor in cazul alergiilor severe, care contine o seringa si cantitatea de epinefrina necesara efectuarii unei injectii si tablete de antihistaminice. Medicul sau farmacistul va invata pacientul cum sa-si faca singur o injectie. Pacientul va trebui sa poarte intotdeauna trusa de prim ajutor cu el. Bratara de evidenta a bolii sau orice alta bijuterie care listeaza alergiile alimentare ar trebui purtata. Astfel de dispozitive de alerta medicala pot fi comandate la majoritatea farmaciilor sau pe internet.
Truse de prim ajutor ce contin doze adecvate pentru copii sunt disponibile. Copiii care au risc crescut de a face reactii alergice severe ar trebui sa aiba truse atat la scoala sau la gradinita, cat si acasa. Parintele trebuie sa se asigure ca directorul scolii, profesorii si prietenii copilului sunt informati in legatura cu alergia pe care acesta o are.


Tratament de intretinere

Tratamentul in desfasurare presupune continuarea evitarii alimentelor care produc alergii si luarea in considerare a oricaror alimente noi care pot provoca simptomele. Persoana in cauza trebuie sa informeze continuu in legatura cu alergia respectiva persoanele cu care vine in contact in mod regulat si sa le roage sa o ajute sa evite acel aliment. Pacientul trebuie sa citeasca ambalajele alimentelor si sa fie constient de faptul ca uneori alergenele alimentare au alte denumiri pe diferitele ambalaje.
Pacientul trebuie sa se adreseze doctorului in vederea alegerii medicatiei optime pentru alergia sa. El trebuie sa se asigure ca dispune intotdeauna de medicamentele necesare.
In cazul alergiilor alimentare severe, pacientul trebuie sa poarte intotdeauna o bratara de evidenta a bolii care listeaza alimentele la care acesta este alergic. Astfel de dispozitive se pot comanda la majoritatea farmaciilor sau pe internet.
In cazul in care doctorul recomanda o trusa de prim ajutor pentru alergii, ea trebuie purtata permanent. Trusa contine o seringa impreuna cu cantitatea necesara de epinefrina si tablete de antihistaminice. Data expirarii medicamentelor trebuie verificata si ele trebuie inlocuite la nevoie.
Injectia cu epinefrina trebuie facuta de indata ce persoana respectiva sau copilul suspecteaza un aliment ingerat sau simte ca o reactie alergica este pe cale sa se declanseze. Apoi trebuie administrate antihistaminicele. Din cauza faptului ca simptomele pot reaparea chiar dupa efectuarea injectiei, pacientul trebuie sa mearga la camera de garda ori de cate ori face o reactie alergica, chiar daca se simte mai bine. El trebuie tinut sub observatie cel putin 4 ore dupa aparitia reactiei.


Tratament in cazul agravarii simptomelor

In cazul in care simptomele alergiei se agraveaza, trebuie contactat medicul. Poate fi nevoie de o trusa de prim ajutor sau de medicatie noua.
Pacientul trebuie sa explice familiei, prietenilor si celor cu care vine in contact in mod regulat, faptul ca simptomele s-au agravat si ca este important ca ei sa stie cum sa procedeze in momentul in care are loc o reactie severa.
Alimentele incriminate trebuie evitate in continuare si pacientul trebuie sa ia in considerare orice alimente noi care produc simptome. Toate ambalajele alimentare trebuie citite si pacientul trebuie sa se asigure ca este la curent cu celelalte denumiri ale alergenelor intalnite uneori pe ambalaje.
Daca alergiile alimentare sunt severe, atunci trebuie purtate in permanenta bratarile de evidenta a bolii care listeaza alimentele care produc reactiile alergice.


Tratament ambulator (la domiciliu)

Cunoasterea alimentelor care produc alergii alimentare si evitarea acestor alimente reprezinta cea mai buna metoda de prevenire a reactiilor alergice. Din nefericire, alergenele alimentare sunt adesea „ascunse” in diverse sosuri, inghetate, produse preparate prin coacere si altele. Ambalajele alimentelor ar trebui citite cu atentie de catre persoanele care fac alergii. Trebuie avute in vedere celelalte denumiri ale alergenelor alimentare, cum ar fi „cazeinat” pentru lapte sau „albumina” pentru oua. Multe persoane au impresia ca daca pe un ambalaj scrie ca nu contine lapte, chiar asa si este. Acest lucru nu este absolut adevarat.
Mancatul in oras poate fi periculos pentru persoanele care au alergii alimentare severe. Iata cateva sfaturi utile:
– persoana in cauza ar trebui sa-si aduca de acasa substituenti alimentari nedaunatori; de exemplu, lapte de soia pentru a fi consumat cu cereale
– trebuie avuta in vedere posibilitatea contaminarii incrucisate; de exemplu, o cupa de inghetata care a fost folosita pentru servirea unei inghetate cu arahide poate fi apoi folosita pentru servirea inghetatei de vanilie pe care tocmai o cumpara persoana respectiva
– ospatarii ar trebui informati in legatura cu posibilitatea declansarii unei reactii alergice severe; persoana in cauza ar trebui sa-i interogheze atent in legatura cu ingredientele; daca acestia nu sunt siguri, el trebuie sa solicite contactarea personalului de la bucatarie
– dispozitivele de alerta medicala care detecteaza prezenta alimentelor alergizante trebuie purtate in permanenta; ele pot fi comandate la majoritatea farmaciilor sau pe internet.
In cazul calatoriilor in alta tara, cuvintele ce desemneaza alimentele alergizante respective ar trebui invatate pentru ca persoana in cauza sa poata intreba de ele la restaurant sau sa le poata citi pe ambalaje. Persoana respectiva ar trebui sa contacteze anticipat companiile aeriene, organizatorii excursiilor si personalul restaurantelor pantru informarea lor in legatura cu alergia alimentara si solicitarea unor mese sigure. Ori de cate ori este posibil, persoana respectiva ar trebui sa-si prepare singura mancarea. Planurile de calatorie ar trebui discutate cu medicul.


Alegerea medicatiei

Printre medicamentele folosite pentru tratamentul reactiilor alergice severe se numara:
– epinefrina: se administreaza injectabil; actioneaza rapid in stoparea eliberarii suplimentare de histamina si relaxarea muschilor respiratori
– antihistaminicele: antihistaminicele blocheaza actiunea histaminei in timpul unei reactii alergice si reduc severitatea simptomelor ca pruritul si stranutul
– corticosteroizii: aceste medicamente ajuta la reducerea inflamatiei.


Tratament medicamentos

Medicatia utilizata pentru ameliorarea simptomelor alergiilor alimentare usoare este:
– antihistaminicele si corticosteroizii pentru tratamentul urticariei, simptomelor gastrointestinale sau stranutului si secretiilor nazale abundente
– bronhodilatatoarele pentru simptomele din cadrul astmului; bronhodilatatoarele destind caile aeriene pulmonare, facilitand astfel respiratia.


De retinut!

Medicamentele care trateaza simptomele alergiilor alimentare pot avea efecte secundare. Tipic, ele sunt folosite pe perioade scurte si sunt intrerupte o data cu disparitia simptomelor. Metoda optima de evitare a aparitiei simptomelor este evitarea alimentelor la care persoana respectiva are alergie. Toate ambalajele alimentare trebuie citite si trebuie avut in vedere faptul ca uneori alergenele sunt intalnite sub alte denumiri pe ambalaje.
Nu exista nici un medicament care sa poata fi luat inainte de consumarea unui anumit aliment si care sa previna in mod sigur decalnsarea reactiei alergice la alimentul respectiv.
Injectiile alergizante (terapia de desensibilizare) pentru alergiile alimentare sunt considerate experimentale si nu sunt recomandate.
Un mic studiu recent al unui medicament pentru tratamentul alergiei la arahide a dat rezultate promitatoare. Medicamentul, numit medicament anti-imunoglobuline E, se leaga specific de imunoglobulinele E (o clasa de anticorpi) eliberate in timpul desfasurarii reactiei alergice la arahide. Un alt studiu mai amplu se afla inca in desfasurare in scopul dovedirii sigurantei si eficacitatii lui la persoanele alergice la arahide.


Alte tratamente

Printre noile optiuni de tratament al alergiilor alimentare se numara:
– injectarea de anticorpi anti-imunoglobulina E; acesti anticorpi sunt capabili sa reduca reactiile alergice
– imunoterapia (injectii alergizante sau terapia de desensibilizare), care ajuta organismul sa devina mai putin sensibil la substantele la care este alergic
– vaccinarea cu o substanta genetica specifica unui anumit alergen alimentar
– folosirea de substante care modifica modul in care sistemul imun reactioneaza la un anumit alergen (imunomodulatori)
– terapiile experimentale cum ar fi neutralizarea, ingerarea unor forme diluate ale alergenului alimentar pentru a „neutraliza” reactiile alergice si cromolynul, un medicament folosit numai pentru tratamentul rinitei alergice, nu si-au dovedit eficienta.

Profilaxie

Alergiile alimentare apar adesea la persoanele care au o istorie familiala (mai multe cazuri ale unei boli respective in randul mebrilor aceleiasi familii) de astm bronsic, dermatita atopica, alergii la polen, mucegai sau alte substante. Aceste persoane au un teren atopic, adica au o tendinta mostenita de a dezvolta reactii alergice. Alergiile nu pot fi prevenite in cazul acestor persoane.
Academiile internationale de Alergie recomanda ca toti sugarii, in special cei care au o istorie familiala de alergii, sa fie alaptati in primul an de viata sau chiar mai mult. In cazul in care sugarul face parte dintr-o categorie cu risc crescut de dezvoltare a reactiilor alergice si mama nu poate alapta, trebuie incercata o formula hidrolizata de lapte. Proteina lactata din formulele hidrolizate este modificata in scopul prevenirii alergiilor.

Alte recomandari pentru sugarii cu risc crescut sunt urmatoarele:
Mamele care alapteaza ar trebui sa elimine din dieta arahidele, migdalele si alunele si ar trebui sa reflecteze asupra eliminarii din dieta a oualor, laptelui de vaca si pestelui.
Alimentele solide nu trebuie introduse in dieta sugarilor cu risc crescut pana la varsta de 6 luni. Produsele lactate trebuie eviatate pana la un an, ouale pana la 2 ani, iar arahidele, nucile si pestele pana la 3 ani. Aceste masuri pot contribui la reducerea riscului aparitiei alergiilor alimentare.
Femeile insarcinate nu trebuie sa excluda alimentele respective din dieta, cu exceptia arahidelor.
Avand in vedere faptul ca fumul de tigara creste sensibilitatea la aparitia unei reactii alergice, este importanta existenta unui microclimat lipsit de fum.
Aproximativ 85% dintre copii se vindeca in timp de alergia la lapte, grau, oua si soia, intre varsta de 3 si 5 ani. Ei nu se vindeca de obicei de alergia la arahide, nuci si migdale, peste si crustacee.

Sursa http://www.sfatulmedicului.ro/Alergiile/alergiile-alimentare_830

Secretele murdare ale industriei de procesare a alimentelor…2013 – DISTRIBUIE si TU !


Dintotdeauna oamenii au procesat alimentele. Tăiem, înmuiem, gătim şi fermentăm mâncarea, o mărunţim şi o uscăm. Toate acestea sunt tipuri de prelucrare, relatează Foodmatters.tv.

Procesarea tradiţională are două funcţii: aceea de a face alimentele mai digerabile şi de a le conserva pentru a fi utilizate în perioadele în care mâncarea nu este disponibilă. Alimentele procesate în mod tradiţional, care rezistau mai mult timp, erau pastrama, cârnaţii şi preparatele din carne, precum şi produsele din cereale, lactatele, murăturile.

Din păcate, în perioada modernă, am înlocuit procesarea locală a ţăranilor şi meşteşugarilor cu o procesare industrială, care diminuează calitatea alimentelor, în loc să le facă mai nutritive şi digerabile. Procesarea industrială depinde de zahăr, făină albă, uleiuri procesate şi hidrogenate, aditivi alimentari sintetici şi vitamine, tratament termic etc.

Haideţi să analizăm procesul de prelucrare implicat în crearea micului-dejun tipic cu cereale, lapte degresat şi suc de portocale.

Cereale pentru micul-dejun

Cerealele sunt produse printr-un proces numit extruziune. Boabele sunt amestecate cu apă, transformate într-o pastă şi aşezate într-o maşinărie numită extruder. Boabele sunt forţate să iasă printr-o gaură mică la o temperatură şi o presiune mare, care le modelează în forma literei “o” sau în fulgi. Aceste produse sunt apoi supuse unor pulverizări, care le conferă un înveliş din ulei şi zahăr, pentru a le oferi acel aspect crocant.

Biochimistul Paul Stitt descrie procesul de extruziune, care tratează boabele la o temperatură şi o presiune extrem de mare, şi subliniază faptul că procesarea distruge cea mai mare parte din conţinutul lor nutritiv. Procesarea denaturează acizii graşi, distruge chiar şi vitaminele sintetice ce sunt adăugate la sfârşitul procesului. Aminoacidul cu înalte calităţi nutritive, lizina, este afectat în mod special de procesul de extruziune.

Chiar şi cerealele ambalate în cutii şi vândute în magazinele “sănătoase” sunt realizate tot prin procesul de extruziune. Acestea sunt realizate cu acelaşi tip de maşinării şi în mare parte în aceleaşi fabrici.

Având în vedere numărul uriaş de cutii de cereale vândute în fiecare an, te-ai putea aştepta să găseşti numeroase studii publicate care să descrie efectele pe care le au aceste cereale asupra animalelor şi oamenilor. Însă, cerealele pentru micul-dejun reprezintă o industrie de multe miliarde de dolari care a creat averi uriaşe pentru câţiva oameni. O cutie de cereale care conţine boabe în valoare de un cent se vinde cu patru-cinci dolari în magazinele alimentare. Probabil nu există niciun alt produs pe Pământ care să aibă un profit atât de mare.

Cu acest profit s-a plătit păstrarea secretă a oricărui tip de lucrare ştiinţifică care a analizat efectele boabelor extrudate, iar companiile au reuşit să convingă reprezentanţii guvernului că nu există nicio diferenţă între o boabă naturală de grâu şi o boabă care a fost modificată prin procesul de extruziune.

Experimentele pe şobolani

Lucrări de cercetare nepublicate indică faptul că procesul de extruziune transformă proteinele din boabele cerealelor în neurotoxine. Stitt descrie un experiment, realizat în 1942 de către o companie de cereale, dar închis în dulapul cu documente secrete al firmei, în cadrul căruia patru grupuri de şobolani au primit un regim alimentar special.

Un grup a fost hrănit cu cereale integrale de grâu, apă şi vitamine şi minerale sintetice. Un al doilea grup a primit grâu expandat (o cereală obţinută în urma procesului de extruziune), apă şi aceeaşi soluţie nutritivă. Un al treilea grup a primit apă şi zahăr alb, iar un al patrulea grup nu a primit nimic altceva în afară de apă şi substanţe nutritive sintetice.

Şobolanii care au primit grâu integral au trăit timp de peste un an de zile cu acest regim alimentar, cei care nu au primit nimic altceva decât apă şi vitamine, au trăit aproximativ două luni, iar animalele cu un regim pe bază de apă şi zahăr alb au trăit aproximativ o lună. Studiul a arătat faptul că şobolanii care au primit apă, vitamine şi grâu expandat au murit în mai puţin de două săptămâni, chiar mai repede decât cei care nu au primit deloc mâncare.

Aceste rezultate sugerează faptul că există ceva extrem de toxic în grâul expandat. Proteinele sunt foarte asemănătoare cu anumite toxine din structura moleculară, iar presiunea din cadrul procesului de expandare poate produce modificări chimice care transformă o boabă nutritivă într-o substanţă otrăvitoare.

Un alt experiment nepublicat a fost realizat în 1960. Cercetătorii de la Universitatea Michigan din Ann Arbor au primit opt şobolani de laborator. Aceştia au fost împărţiţi în trei grupuri: un grup a fost hrănit cu fulgi de porumb şi apă, un al doilea grup a primit cutia de carton în care au venit fulgii de porumb şi apă, iar grupul de control a primit mâncare de şobolani şi apă.

Şobolanii din grupul de control au rămas sănătoşi pe tot parcursul experimentului, cei care au mâncat cutia de carton au devenit letargici şi au murit de malnutriţie, iar animalele care au mâncat fulgii de porumb şi au avut şi apă au murit înaintea celor care au mâncat cartonul!

Mai mult, înainte de moarte, şobolanii care au fost hrăniţi cu fulgi de porumb au dezvoltat un comportament aberant, au făcut crize, s-au muşcat între ei şi în final au intrat în convulsie. Autopsia a descoperit existenţa unei disfuncţii a pancreasului, ficatului şi rinichilor şi o degenerare a nervilor măduvei spinării, toate acestea fiind semne ale şocului de insulină.

Concluzia înspăimântătoare a acestui studiu a fost aceea că au existat mai multe “substanţe hrănitoare” în cutia de carton decât în fulgii de porumb. Acest experiment a fost realizat ca o glumă, însă rezultatele nu au fost deloc amuzante.

Deoarece cerealele vândute în cutii sunt îmbunătăţite cu substanţe nutritive sintetice, agenţiile de reglementare spun că acestea sunt sănătoase, la fel ca şi boabele din care sunt făcute. Multe dintre aceste cereale conţin cel puţin 50% dintre calorii sub formă de zahăr.

Procesul de extruziune

Atunci când punem cerealele într-un dispozitiv de extruziune, acesta modifică structura proteinelor.

Zeina, care cuprinde majoritatea proteinelor din porumb, este localizată în organisme proteice. Literatura ştiinţifică conţine un studiu realizat asupra boabelor extrudate, care analizează schimbările ce se produc în compoziţia, forma şi eliberarea de alfa-zeine încapsulate din proteine, ca şi rezultat al procesului de extruziune.

Oamenii de ştiinţă au descoperit că în timpul procesului de extruziune, organismele proteice sunt complet perturbate, iar alfa-zeinele dispersate. Rezultatele sugerează faptul că zeinele din fulgii de porumb nu sunt limitate doar la organisme proteice rigide, dar pot interacţiona atât unele cu celelalte, cât şi cu alte componente ale sistemului, formând astfel noi compuşi care sunt străini pentru corpul uman.

Procesul de extruziune dispersează proteinele, care devin toxice. Atunci când proteinele sunt perturbate în acest mod, acestea pot afecta în mod advers sistemul nervos, aşa cum este indicat de experimentul fulgilor de porumb.

Terciul de modă veche

Există o singură modalitate de a duce la faliment aceste companii: nu mai consumaţi produsele acestora. Aşadar, ce o să mănânci la micul-dejun în loc de cereale şi fulgi de porumb? O alegere foarte bună sunt ouăle, indiferent de modul în care sunt gătite. În ceea ce priveşte boabele, terciul făcut din boabe non-extrudate furnizează o hidratare şi o hrănire excelentă la un preţ economic.

Boabele precum ovăzul, ar trebui tăiate sau omogenizate, iar apoi înmuiate într-un mediu cald, acid, pentru a neutraliza anti-nutrienţii care se produc în mod natural în boabele de cereale, cum ar fi tanini iritanţi, inhibitori de enzime care împiedică digestia şi acidul fitic care blochează mineralele.

De asemenea, acest tratament poate să desfacă proteinele complexe din boabele de cereale. Înmoi boabele de cereale în apă caldă şi adaugi o linguriţă de ceva acid, cum ar fi zerul, iaurtul, sucul de lămâie sau oţetul. A doua zi dimineaţă, cerealele tale se vor găti în doar câteva minute.

Cel mai bine este să mănânci terciul cu unt sau smântână, aşa cum făceau bunicii noştri. Fără vitaminele solubile în grăsimi A, D şi K2, nu poţi absorbi mineralele din alimente. Mai mult, grăsimile din unt şi smântână încetinesc eliberarea de glucoză în fluxul sanguin, astfel încât zahărul din sânge să rămână stabil de-a lungul întregii dimineţi.

Laptele

Laptele este unul din alimentele cele mai reuşite ale naturii. Cea mai mare parte a laptelui nostru provine de la un animal sacru, vaca. Totuşi, în sistemul industrial actual, vacile sunt ţinute captive în interiorul unor fabrici, pentru toată viaţa lor, le dăm o hrană necorespunzătoare cum ar fi soia, deşeuri de la produsele de panificaţie şi lăturile de la procesul de producţie cu etanol, alimente pe care vacile nu ar trebui să le mănânce.

Mediul închis şi alimentaţia necorespunzătoare fac vacile să se îmbolnăvească, astfel că, animalele ajung să aibă nevoie de antibiotice şi alte medicamente. De asemenea, vacile primesc hormoni pentru stimularea producţiei de lapte. Aceste vaci produc cantităţi mari de lapte apos cu doar jumătate din cantitatea de grăsimi necesară, în comparaţie cu laptele produs de vacile care mănâncă iarbă. Apoi, acest lapte este livrat la fabricile de procesare.

În interiorul acestor fabrici, laptele este refăcut în totalitate. Centrifugile separă laptele în grăsimi, proteine şi alte elemente solide şi lichide. Odată repartizate, acestea sunt recombinate la niveluri specifice stabilite pentru obţinerea laptelui integral, cu un conţinut redus de grăsimi şi fără grăsimi. Cantitatea care rămâne în plus, va merge către producţia de unt, smântână, brânză şi alte produse lactate.

Industria lactatelor promovează laptele cu puţine grăsimi şi pe cel degresat deoarece poate obţine mai mulţi bani din utilizarea grăsimilor de unt la producţia de îngheţată.

Laptele este pasteurizat la 161oF timp de 15 secunde prin trecerea sa prin “farfurii” de oţel inoxidabil superîncălzite. Dacă temperatură depăşeşte 230oF (peste punctul de fierbere), laptele este considerat ultrapasteurizat. Acest lapte ultrapasteurizat va avea un gust distinct la gătit, dar este steriil şi are o durată de viaţă lungă şi stabilă la raft. De asemenea, laptele este omogenizat prin intermediul unui tratament de presiune care desface globulele de grăsimi, astfel încât laptele să nu se separe. Odată procesat, laptele va rezista timp de două săptămâni, şi nu doar câteva zile, aşa cum este normal.

Procesarea face laptele să fie dificil de digerat şi transformă proteinele, făcându-le alergene. Animalele hrănite cu lapte pasteurizat dezvoltă în mod exclusiv deficienţe nutritive şi devin sterile după doar câteva generaţii.

Sucul de portocale

Acum să ne îndreptăm atenţia şi înspre sucul de portocale, o parte importantă din “micul dejun” sănătos, alături de cereale şi lapte cu grăsimi puţine. Un articol dezvăluie faptul că “o nouă fabrică de procesare a sucului de portocale este complet automatizată şi poate procesa până la 1800 de tone de portocale pe zi, pentru a produce sucul concentrat, uleiul extras din coajă şi hrana pentru animale”.

Noua metodă de producţie a sucului presupune introducerea în maşinărie a întregii portocale. Culturile convenţionale de portocale sunt pulverizate puternic cu pesticide numite inhibitori colinesterază, care sunt extrem de toxice pentru sistemul nervos. Atunci când portocalele sunt introduse în maşinăriile fabricii pentru a fi stoarse, toate pesticidele ajung în sucul obţinut în urma acestui proces. Apoi, se adaugă acizi pentru a stoarce şi ultima picătură de suc din aceste portocale.

Aşadar, sucul de portocale poate fi o băutură extrem de toxică. Acest lucru poate fi un motiv pentru care consumul de suc de fructe este asociat cu o rată mare de cazuri de demenţă.

În cadrul unui studiu, autorii analizei au descoperit că în sucul de portocale existau compuşi care puteau provoca apariţia cancerului. Într-o altă analiză ştiinţifică, procesele de filtrare cu gel şi cromatografie lichidă de înaltă performanţă au fost utilizate pentru a obţine fracţii mutagene din sucul de portocale încălzit.

Prin urmare, dacă doreşti la micul-dejun un pahar cu suc de portocale, evită sucul comercial procesat. În schimb, stoarce câteva portocale şi un grapefruit: procesează sucul singur! Amestecă sucul proaspăt cu apă minerală şi un vârf de sare şi obţii o băutură revigorantă.

Prepararea optimă a mâncării – făcută cu dragoste

Prepararea mâncării este de fapt o activitate sacră. Potrivit unei vorbe ezoterice, “Dacă o femeie ar putea vedea scânteile de lumină care ies din vârful degetelor sale atunci când găteşte şi energia care se revarsă în mâncare, atunci ea şi-ar da seama de modul în care fiinţa ei participă la pregătirea hranei pentru cei dragi.

Gătitul este una din cele mai puţin înţelese activităţi ale vieţii, mai ales în ceea ce priveşte modul în care sentimentele care fac parte din procesul de pregătire al mâncării afectează pe toată lumea care ia parte la această activitate. Gătitul ar trebui să fie un proces care nu se face în grabă, să fie liniştit şi plin de fericire, deoarece energia care ajunge în mâncare are un impact asupra energiei receptorului.

“Din acest motiv, liderii spirituali din est nu mănâncă niciodată mâncare pregătită de altcineva în afară de proprii lor chelas (discipoli). Persoana care pregăteşte mâncarea ar putea fi singura persoană din întreaga casă aflată la un nivel avansat din punct de vedere al spiritualităţii. O încărcătură activă de fericire, puritate şi pace, va ajunge în mâncarea pregătită, iar aceasta încărcătură emoţională ajunge apoi şi la ceilalţi membri ai familiei şi îi binecuvântează.”

Pentru a fi sănătoşi, trebuie să ne pregătim singuri mâncarea, pentru noi înşine şi pentru familiile noastre. Acest lucru nu înseamnă că trebuie să petreci ore întregi în bucătărie, dar trebuie să petreci ceva timp şi în acea încăpere a casei, pregătind mâncarea cu înţelepciune şi dragoste.

Dacă nimeni din cadrul familiei nu are timp să pregătească mâncarea, trebuie să te aşezi şi să îţi regândeşti modul în care îţi petreci timpul, deoarece aceasta este singura modalitate de a le oferi copiilor tăi o hrană cu adevărat sănătoasă.

Articol realizat pe baza unei prezentari la Conferinta anuala a Sanatatii Consumatorului din Canada, de autoarea Sally Fallon


Surse:
http://www.efemeride.ro/secretele-murdare-ale-industriei-de-procesare-a-alimentelor
http://toataromania.forumhit.ro/t171-secretele-murdare-ale-industriei-de-procesare-a-alimentelor2013-distribuie-si-tu

Nor de etichete