Alergiile si intolerantele alimentare ne fac viata un iad?

In acest articol ve-ti afla despre alergii si intoleantele alimentare, cat sunt de daunatoare pentru sanatatea noasta mai ales daca nu sunt corect diagnosticate, tratate si prin ce metoda putem sa scapam de ele.

ALERGENTEST- 1000 de alergeni alimentari si nealimentari

Alergia (greacă: αλλεργία, reacție diferită) este o reacție anormală, disproporționată, exagerată și excesivă a sistemului imunitar al unui organism, față de antigene exogene care sunt bine tolerate de subiecții normali. Specialitatea medicală care se ocupă cu studiul bolilor în care sunt implicate procese alergice se numește Alergologie și Imunologie Clinică.

Terminologia aferentă bolilor alergice este foarte variată. WAO (World Allergy Organization) recomandă adoptarea unei nomenclaturi globale adresată afecțiunilor alergice. Terminologia propusă de Nomenclatura Revizuită pentru Boli Alergice, publicată de Academia Europeană de Alergologie și Imunologie Clinică (EAACI, după inițialele în limba engleză), a fost revizuită de World Allergy Organization în Nomenclatura Revizuită pentru Boli Alergice pentru Utilizare Globală, publicată în anul 2004.
Alergie: Alergia este o reacție de hipersensibilitate a unui organism, inițiată prin mecanisme imunologice. Alergia (reacția) poate fi mediată prin anticorpi sau prin celule ale sistemului imunitar.
Hipersensibilitate: Hipersensibilitatea determină simptome sau semne obiective reproductibile, inițiate prin expunere la un stimul bine definit, care este tolerat de subiecții normali.
Hipersensibilitate non-alergică: Hipersensibilitatea non-alergică este termenul preferat pentru a descrie hipersensibilitatea în care mecanismele imunologice nu pot fi dovedite.
Alergene: Alergenele sunt antigene ce produc reacții alergice. Majoritatea alergenelor sunt proteine, frecvent cu lanțuri laterale glucidice, dar, în cazuri mai rare, sunt alergene glucidele pure, substanțele chimice cu moleculă mică (izocianați, anhidride sau formaldehidă), precum și unele metale (de exemplu crom și nichel).
Atopie: Atopia reprezintă tendința personală și/sau familială, de obicei apărută în copilărie sau adolescență, de a deveni sensibilizat și de a sintetiza anticorpi de tip IgE, ca răspuns la o expunere la doze mici de alergene, de obicei proteine. Termenii atopie și atopic sunt rezervați pentru a descrie predispoziția genetică pentru sensibilizare mediată IgE la alergene prezente în mod obișnuit în mediul înconjurător, la care este expusă întreaga populație, dar care, la majoritatea indivizilor, nu determină răspuns prelungit de anticorpi tip IgE.

Alergiile sunt produse, la organismele sensibilizate, de antigene exogene (provenite din mediul extern) numite alergene. Majoritatea alergenelor sunt proteine, glico-proteine și, mai rar, glucide pure, substanțe chimice cu moleculă mică (izocianați, anhidride sau formaldehidă), precum și unele metale (de exemplu crom și nichel).
Alergenele sunt conținute și/sau vehiculate de diverși factori din mediul extern:
factori fizici: căldura, frigul (crioalergene)
factori chimici: substanțe chimice, substanțe folosite în industria alimentară, medicamente, produse cosmetice, veninuri de animale și insecte, latex etc.
factori biologici: bacterii, virusuri, paraziți, toxine microbiene, insecte, polen, fructe (căpșuni, zmeură, kiwi, ananas, etc.) praf, fulgi, păr și scuame de animale, seruri heterologe, vaccinuri etc.

Contactul cu alergenul provoacă, la organismele sensibilizate anterior, reacții inflamatorii locale sau sistemice care determină simptomatologia clinică a alergiei. Cel mai frecvent sunt afectate organele de la nivelul căii de pătrundere în organism a alergenului (așa-numitele organe țintă: pielea și mucoasele, aparat respirator și aparatul digestiv). Simptomele pot fi locale sau sistemice, de intensitate și severitate variabilă, uneori chiar letale. Reacții sistemice apar și atunci când alergenele sunt introduse direct în curentul sanguin (prin injecții, perfuzii, transfuzii, mușcături sau înțepături de animale etc.).
Simptome locale
Cutanate: prurit, erupții cutanate și eritem de diverse tipuri, angioedem.
Oculare: prurit, tumefacție și eritem al pleoapelor, înroșirea conjunctivei și lăcrimare.
Oto-rino-laringologice: strănut, obstrucție nazală, rinoree apoasă, răgușeală, tuse; senzație de urechi înfundate, otalgie și diminuarea auzului (prin drenaj insuficient al tubei lui Eustachio).
Pulmonare: jenă respiratorie, tuse, wheezing, dispnee.
Digestive: greață, vărsături, diaree, dureri abdominale.
Simptome sistemice
Alterarea stării generale: cefalee, febră, vertij, stare de rău.
Simptome cardio-vasculare: hipotensiune arterială, sincopă, stop cardio-respirator.

Intoleranțele (sensibilitățile) alimentare
Spre deosebire de alergiile alimentare, care sunt caracterizate prin reacții acute la contactul cu un alergen, cascada alergică pe substrat histaminic, care poate duce la șoc anafilactic și deces, intoleranțele (sensibilitățile) alimentare (și chimice) se referă la imposibilitatea congenitală a organismului de a tolera alimente și factori din mediul inconjurător, care duce la activarea cronică a sistemului imunitar, cu o sintetizare excesivă de mediatori inflamatorii, însoțită de procese inflamatorii cronice: turburări digestive, migrene, obezitate, stare de oboseală cronică, urticarie, boli de piele, artrite ,ș.a.
Alergiile alimentare se manifestă rapid după ingerarea alimentului alergenic şi se manifestă prin prurit orofaringian, erupţii cutanate pruriginoase, edeme faciale, linguale sau glotice (acesta din urmă reprezintă edem cu localizare de gravitate putând determina sufocare şi deces prin insuficienţă respiratorie acută), greaţă, vărsături, diaree sau uneori reacţii brutale ale întregului organism asociate cu scădere de tensiune arterială (şoc anafilactic).

Principalii alergeni alimentari sunt: proteinele laptelui de vacă, albuşul şi gălbenuşul de ouă, alunele, arahidele, soia, peştele, ţelina, morcovul, făina de grâu, roşiile, kiwi, bananele, cafeaua, cacao, piersici, caise, etc. Teoretic orice proteină alimentară poate fi alergenică. Alergia alimentară se întâlneşte cel mai frecvent la copii, dar este destul de des întâlnită şi la vârsta adultă. Pe langă cele 2 categorii mai există şi alte tipuri de alergii: alergii la veninul de insecte, alergii medicamentoase, alergii la animale, etc.

Analizele hematologice se bazează pe reacția acompaniată de degranulația celulelor mast și a globulelor albe bazofile, proces mediat de imunoglobulina E (IgE).

Iata care sunt cele mai frecvente simptome pentru intoleranta alimentara:
Dureri abdominale dupa anumite tipuri de alimente sau chiar zilnice;
Bolnari frecvente;
Sindrom de colon iritabil;
Constipatie cronica sau diaree frecventa;
Rinita frecventa;
Infectii in sfera ORL, ca infectii de urecgi (otite)
Dureri de cap frecvente
Colita
Boala Crohn
Sindrom de oboseala cronica
Somnolenta marcata dupa masa si astenie in general;
Raceli frecvente
Afectiuni ale pielii, in special cosuri frecvente, acnee sau eczeme;
Depresie, nervozitate, anxietate si alte tulburari psihice;
Insomnie, tulburari de somn, somn agitat;
Crestere in greutate
Tulburari si afectiuni urinare;
Artroza;
Astm bronsic;
Urticarie;

Afla daca faci parte din categoria persoanelor afectate de intoleranta alimentara!
75% dintre oameni sufera de intoleranta la lactoza, 35% de intoleranta la fructoza, 33% de intoleranta la drojdie si 15% de intoleranta la gluten. Tu faci parte din aceasta categorie?
La Centrul Healthy Life iti facem testare alergeni si intoleranti alimentari -aproximativ 1000 de substante contine testul nostru
Este usor de facut, fara intepaturi, zgarieturi , durere si timp pierdut in asteptarea rezultatelor
Acest test poate fi facut si de copiii cu varste foarte mici!
Dupa aflarea rezultatelor noi recomandam programul de desensibilizarea alergenilor si intolerantilor gasiti. Acest program include : desensibilizare cu aparatul de biorezonanta, masajul coloanei vertebrale, detoxifiere organismului , enzimoterapie si dieta de eliminare. Rezultatele se observa in decurs de cateva zile.

Tel: 0733-930.702 (vodafone) 0749-984.225 (orange)

Surse>Wikipedia,Kudica

Amalgamul dentar ,dusmanul ascuns din gura noastra!

Apropo, stomatologii îi spun „aliaj”, fiindcă aşa sună mai stabil. Amalgamul este cea mai puternică sursă de expunere la mercur a americanilor, din toată viaţa lor. Dacă asta e adevărat, atunci milioane de oameni au suferit inutil de o varietate de boli, timp de peste un secol, fără să-şi dea seama că motivul se afla în gura lor. Aveam să filmez o un experiment care urma să demonstreze limpede acest lucru. Dr Roger Eichman şi dr David Kennedy pregătiseră un ecran cu fosfor şi o sursă de lumină sensibilă la vaporii de mercur degajaţi din dinte în urma unei stimulări oricât de mici.

Pentru început, am pus dinţi cu plombe de amalgam în pahare cu apă la temperatura camerei, ca să simulăm saliva. Nu credeam că din dinte vor ieşi vapori de mercur sau că vor fi vizibili pe film dacă ar fi ieşit. Adusesem o cameră video, ca să înregistrez experimentul. Spre surprinderea şi groaza mea, după cum vedeţi, vaporii degajaţi din dinte au fost înregistraţi pe film de 35 mm. E o filmare în premieră a acestui fenomen. Ca să ne asigurăm că ceea ce vedeţi e mercur, aveam la îndemână un detector special de mercur, tip Jerome.
– 191 !
– Arată-mi, te rog ! 191. Asta e mult ? La valori de peste 100, fabrica e închisă şi evacuată. Doamne !
– Dacă te gândeşti…
– Stinge lumina. Suntem la temperatura camerei. Dintele e vechi, are peste 50 de ani. Emană vapori de mulţi ani şi…

O mulţime de oameni au gura plină de asemenea plombe. Gândeşte-te cum e să fii în lift cu şase oameni care suflă aceşti vapori. Plombele degajă vapori 24 de ore pe zi, şapte zile pe săptămână, iar toate standardele de siguranţă iau în calcul maxim 40 de ore pe săptămână. Dr Eichman îşi înmoaie degetele în apă, ca să demonstreze că nu era vorba de abur. Îmi bag degetele în apă… Observaţi că degetele mele umede nu emană vapori.
– Nu văd nimic.
– Ce aţi văzut n-a fost abur.
Apoi, dr Kennedy a scos pe masă un mixer de amalgam, folosit în cabinetele stomatologilor la amestecarea capsulelor de amalgam. După amestecare, cutiile sunt desfăcute, pentru realizarea plombelor. Capsulele sunt aliniate în orificii şi scuturate bine. Apoi, sunt desfăcute în prezenţa pacientului neştiutor. Aşa fac toţi stomatologii. Oare se vor degaja vapori de mercur ? Reţineţi, e vorba despre o procedură curentă ce se face în fiecare zi, pretutindeni în lume, la stomatolog, la doi paşi de pacienţii nevinovaţi. Imaginile sunt elocvente. Iar Asociaţia Stomatologilor din SUA insistă că amalgamul e sigur. Asta e absurd ! Aprinde lumina, să vedem concentraţia.
– 252 !
– Au ! Să plecăm ? Ne otrăvim ?
Da, ne-a ridicat în picioare. Nu e mai rău decât într-un cabinet stomatologic. Problema e că, dacă te duci la stomatolog să-ţi scoţi plomba cu amalgam şi medicul porneşte freza… Ecranul s-ar înnegri. Freza va împrăştia mercurul pretutindeni. Fragmentele de amalgam se vor împrăştia. Trebuie să foloseşti o digă şi un aspirator puternic, ca să scoţi repede toate fragmentele. Nu opreşti aspiratorul până ce n-ai adunat tot. Fiindcă, dacă ai zgâriat un fragment, e la fel ca… Nu, mulţumesc. Ceea ce li se face asistentelor e o crimă. . . .
Aparatul reproducător al femeii e mult mai sensibil la mercur.
Rezultatul e, pe lângă infertilitate, malformaţii congenitale ale fătului. Evident, toată lumea neagă, dar literatura ştiinţifică abundă de studii care arată că expunerea la mercurul din plombe sau de la stomatolog va… Aţi văzut demonstraţia. Cabinetele stomatologice sunt poluate cu mercur. Nimeni nu-l ţine sub control şi nu avertizează angajaţii, nu le asigură măşti şi echipamente de protecţie. Rezultatul e o rată crescută a infertilităţii printre stomatologi.

Există un documentar pe această temă, despre asistentele norvegiene care şi-au distrus viaţa de tinere, lucrând în cabinetele stomatologice. Ce li se face acestor fete e o crimă. Am avut pacienţi veniţi de la alţi stomatologi, care mi-au zis: „Mă duc să-mi curăţ dinţii la stomatolog. Câteva zile după aceea, mă simt groaznic.” „De fiecare dată. De ce ?” Se zgârie plombele. Timp de câteva zile, se degajă enorm de mult mercur, până ce suprafaţa plombei se corodează puţin, încetinind procesul. Dar cantitatea de mercur degajată e incredibilă. Dacă pacientul e sensibil, i se face rău. La facultatea de stomatologie, am aflat că stomatologii fac primul atac de cord în medie la 44 de ani, iar speranţa lor de viaţă e în jur de 52 de ani. Am pus asta pe seama utilizării amalgamului, fiindcă ortodonţii şi chirurgii nu păţesc aşa ceva. Am avut grijă ca Garrett să nu asiste la experiment, ca să nu inhaleze vapori de mercur. Dar era o precauţie absurdă. Atâţia oameni umblă cu plombe de amalgam în gură.

Dr Gerson avusese dreptate. Sănătatea dentară e crucială pentru vindecarea bolilor cronice. În Colorado Springs, Colorado, există un stomatolog renumit care denunţă de decenii pericolele fluorului, ale amalgamului şi chiar ale obturaţiilor de canal. Numele său e dr Hal Huggins. Dar, când ne pregăteam să-l întâlnim, Garrett a avut un acces de depresie. Nu putea digera lecţia cu amalgamul letal predată de dr Eichman. Tema de casă îi dăduse o lovitură puternică. Apoi, am descoperit motivul tristeţii sale. Părinţii săi îi permiseseră unui dentist să-i pună o plombă cu amalgam. Garrett se considera un pericol biologic. Dar, din fericire, urma să-l cunoască pe dr Huggins, care avea să-i dea câteva sfaturi încurajatoare. Majoritatea celor ce-şi scot plombele de amalgam suferă deja de o boală gravă. Dacă tu vrei s-o faci preventiv, eşti printre cei 1% privilegiaţi, fiindcă prevenirea e mult mai uşoară decât repararea unui rău făcut. Garrett l-a întrebat câţi dentişti proclamă amalgamul sigur. Aproape 100%, dacă vor să practice stomatologia şi mâine. Asociaţia Stomatologilor are anumite reguli.
Dacă un stomatolog confirmă că mercurul e toxic, că e cel mai otrăvitor metal dintre cele care nu sunt radioactive, îşi va pierde dreptul de practică şi va ajunge vânzător de maşini folosite. Ceea ce stomatologii cred şi ceea ce pot spune sunt două lucruri diferite. Apoi, Garrett a vrut să afle câţi ştiu să scoată corect plombele. Dintre pacienţii care-şi scot plombele, 63% se trezesc peste şase luni suferind de o boală autoimună pe care n-o aveau înainte de extragerea plombelor cu amalgam. Dr Huggins l-a îndrumat pe Garrett către un stomatolog priceput. Băiatul şi-a amintit de o întrebare. Îl întrebase pe dr Huggins ce păţesc cei care sparg tăcerea. Da, s-au răzbunat. La început, au cheltuit mulţi bani ca să-mi retragă licenţa, pentru că refuzam să folosesc amalgamul şi să fac obturaţii de canal şi pentru că scrisesem o carte care nu le era pe plac. Au lovit pe plan personal în mine şi în ai mei, Ceea ce mi-a distrus familia şi afacerea. Mi-au luat tot ce aveam, cu excepţia ipotecii de pe casă. Din cine ştie ce motiv, aceea nu i-a interesat. Garrett s-a gândit că dr Huggins ar fi avut o viaţă mult mai liniştită dacă ar fi tăcut, la fel ca toată lumea. Următoarea sa întrebare a fost: De ce aţi riscat ? Când ai văzut oamenii pe care i-am văzut eu, care mai au de trăit câteva momente sau ore, iar acest lucru poate fi schimbat, şi apoi îi vezi peste câţiva ani în viaţă, aceasta e răsplata mea. De asta continui pe acest drum. Această convingere frumoasă i-a reamintit lui Garrett despre doctorul Gerson. Dar, ca în povestea lui David şi Goliat, Asociaţia Stomatologilor controlează total această profesie. Stomatologul care-i scosese plomba lui Garrett a refuzat îngrozit să-i facem publică identitatea. Am semnat un act prin care îmi asumam responsabilitatea în caz că pierdea totul dacă faţa lui apărea pe film. În prezent, problema plombelor cu amalgam e dezbătută la Washington. Să sperăm că se va pune capăt acestei calamităţi. Se estimează că în gurile americanilor se află 1.000 de tone de amalgam. Fapt incredibil, în ciuda prevederilor legale, FDA n-a făcut niciun studiu de mediu în privinţa amalgamului dentar.

E deosebit de important pentru medicina alopată să îngrădească accesul pacienţilor la tratamentele alternative, fiindcă acestea dau rezultate. Oamenii au fost spălaţi pe creier.
Dar ce ar putea fi mai rău decât stomatologia? În mod sigur, aditivi alimentari nu sunt chiar atât de nocivi !

Sursa:
http://suntsanatos.ro/sanatate/sanatatea-dentara-aditivii-alimentari-amalgamul-dentar.html

Medicina florala Dr Bach

    Aprobata de Organizatia Mondiala  a Sanatatii, medicina florala descoperita de medicul galez Edward Bach este una dintre terapiile alternative cu o ampla si dinamica dezvoltare.
      Remediile, esentele sau elixirele florale sunt o ramura a medicinei naturiste, care are ca produs de baza o infinitate de plante cultivate, de padure, flori de arbusti si de arbori.

Este vorba de preparate naturale, ale caror proprietati terapeutice au ca scop echilibrarea diverselor stari emotionale , precum frica, tristetea, vinovatia, anxietatea, indecizia, depresia, stima de sine scazuta si multe altele.

Dr. Bach considera ca esentele  florilor , odata disipata  in corp   își conecteaza vibrațiile la câmpul energetic al pacientului și călătoresc prin intermediul meridianelorde acupunctura  pana ajung la organele energetice. Odata ajunse , actiunea lor își face simtita prezenta armonizand emoțiile.  In acest mod, esenta acționează lent , oferind o calitate câmpului energetic al ființei , producând în majoritatea cazurilor un efect subtil.

Ca urmare , pacientii afirma frecvent ca nu au simțit schimbari foarte mari de cand  au inceput terapia florala. Dar , daca sunt intrebati daca mai au simptomele si  starile emotionale  alterate de dinaintea administrarii remediilor florale , recunosc  o îmbunătățire substantiala si bland venita.
    Esenta acestei metode , care dezvolta profund criteriile traditionale ale lui Paracelsus,  este lipsita de agresivitate si de efecte secundare. Aceasta terapie , atât sanatoasa, cat si inofensiva trezeste interesul oamenilor si incetsi al medicilor , datorita eficientei lor in timp precum si prin faptul ca potenteaza alte terapii care se folosesc in paralel.

In principiu , elixirele nu sunt esente aromatice , nici nu trebuie puse in legatura cu uleiurile esentiale din aromaterapie. Elixirul floral sau remediul floral contine cantitati infime de substanța și pregatirea lui este mai degraba un proces alchimic decat chimic, in care se capteaza energia florii.

Psih Mirela Vicovan
Terapeut remedii florale
Tel. 0733930702

Sursa Colectia Viata Sanatoasa Ghid pentru  o viata mai bună- Terapia florala de Bach  Remedii pentru emotii -Romania Libera

Despre biorezonanta-video Rayonex.de

Daca vreti traducere apasati butonul de traducere beta si selectati limba romana

Terapia florala Bach pentru gravide un ajutor de nadejde!

In lunile de sarcina, femeia simte diferite emotii si simptome fizice neplacute, care pot fi alinate prin utilizarea de esente florale .

Fara efecte secundare, fara sa dea dependenta !
Spre deosebire de aproape toate medicamentele alopate, esentele de flori nu au contraindicatii si nici riscuri pentru fat, un amanunt foarte linistitor daca se are in vedere ca femeile gravide pot recurge cu greu la medicamentele traditionale.
Fara indoiala, preventiv trebuie sa se inceapa intotdeauna cu consultarea unui terapeut floral, ca remediile florale sa fie de ajutor viitoarei mamici.

Cu aceasta terapie nu se poate face rau, doar sa nu apara nici un efect daca remediile selectate de terapeut sau chiar cumparate individual din magazin de mamica nu sunt pentru problema emotionala pe care se vrea vindecata.

Un sfat pentru viitoarele mamici care vor sa apeleze la consultatia cu remedii florale , este sa_si exprime toate temerile, indoielile si sa fie cat mai deschise pentru a se putea selecta exact esentele cele mai potrivite pentru problemele emotionale cu care se confrunta .

Daca va confruntati cu teama si nervozitate excesiva, anxietate, frica de a nu fi bebelasul sanatos, insomnii, atacuri de panica, schimbari de dispozitie, griji excesive,nesiguranta, oboseala mentala si fizica, schimbari hormonale, vulnerabilitate , sensibilitate excesiva si lista poate continua.

Psih. Mirela Vicovan
Terapeut flori Bach
Tel 0733 930 702