Aici e oaza ta de liniste si sanatate!

Archive for august, 2014

Ce sunt Procesele de Corp Access Consciousness?


Ce sunt Procesele de Corp Access Consciousness?

O modalitate de a recunoaste ca ai talente de a lucra cu energia pe care poate nu le-ai recunoscut…si de a explora si expansiona aceste talente.

O modalitate de a transforma lucruri in corpul tau si in viata ta..cu usurinta.

O modalitate de a facilita transformarea pentru cei din jur..cu usurinta.

O modalitate de a recunoaste ca lucrurile pot fi usoare din nou si de a crea viata ta cu aceasta usurinta..in toate aspectele.

O modalitate de a recunoaste ca nu esti atat de neputincios si netalentat pe cum ai decis ca esti.

O modalitate de a incepe sa te increzi din nou in TINE si sa urmezi ceea ce stii.

O modalitate de a recunoaste DARUL pe care il reprezinta corpul fizic si de a incepe sa reinveti sa il asculti si sa comunici cu el.

Un mod in care poti facilita sanatatea, armonia, vitalitatea pentru cei din jur..cu usurinta, bucurie si recunostinta.

Un mod de a facilita corpul in transformarile energetice profunde si dinamice care se produc pe Pamant.

Ai urmat tot felul de practici spirituale, de vindecare, de armonizare, de dezvoltare personala si ai vrea sa fie mai usor pentru corpul tau? Sau, ai observat ca nu obtii transformari cu viteza pe care ai dori sa o ai?

E posibil ca in dorinta ta de a fi mai treaz, mai constient sa fi uitat sau neglijat corpul?
Dar daca trupul este unul din instrumentele care pot facilita mai multa constienta, usurinta si transformare?

Aceasta este CONTRIBUTIA Proceselor de Corp Access!

Exista peste 61 PROCESE de Corp in Access ..iar lista continua sa creasca!

Fiecare proces este diferit si poate facilita schimbari si transformari diferite.
Odata ce ai invatat un Proces de corp Access il poti folosi cat de des are corpul tau nevoie si il poti folosi pentru a-i facilita si pe cei din jur.

Sursa:http://www.carletatiba.com/#!procese-pentru-corp-access/cb4g

NOU VIDEO AURA IN CLUJ UNIC 16 – 18 -19 AUGUST 2014


Fotografierea aurei si a chakrelor in timp real plus interpretare rezultatului.
download (19)images (84)download (20)

Specialist Cornelia Decu Chaumont
Psihoterapeut-Nutritionist-Aromaterapeut at Aromaterapie – Aroma Armony, FORMATOR – IFA -IPAL at Aroma in bucate – by Cornelia Chaumont si Teodora Dragoi Pop and LECTOR INSTITUT FRANCAIS D’AROMATOLOGIE at Psiholog Clinician

Cine doreste isi poate face programare la tel 0733930702 .
Pret 150 lei / 40 min
Optional- remedii aromatice de echilibrarea chakrelor si/sau remedii florale Bach

Locatie: Centrul Healthy Life

Glutenul si bolile asociate


Cercetarile din ultimii ani au scos la iveala nenumarate alte conexiuni patologice ale glutenului, in afara de clasica asociere cu boala celiaca. Astfel au fost documentate legaturi cu urmatoarele conditii patologice:

Dermatitis Herpetiformis
Tiroidita autoimuna Hashimoto
Diabetul zaharat tip I autoimun
Neuropatiile periferice (cu afectare predominant senzoriala)
Sindromul Sjogren
Boala Addison
Cardiomiopatia
Stomatita aftoasa (aftele bucale)
Artrita reumatoida
Ciroza biliara primitiva
Autismul
Schizofrenia
ADHD
Glutenul produce si afectare neurologica fie prin reactii incrucisate la nivelul anticorpilor, fie prin formarea de compleze imune, fie prin neurotoxicitate directa (e.g. Neuropathy associated with gluten sensitivity – BMJ Journal of Neurology Neurosurgery and Psychiatry 2006; The gluten syndrome: a neurological disease – Med. Hypotheses 2009 Sep; Gluten sensitivity as a neurological illness – BMJ Journal Neurology Neurosurgery and Psychiatry Ian 2009 ). Astfel pot aparea manifestari precum:

ataxie cerebelara – printre cele mai comune manifestari alturi de neuropatiile periferice
neuropatii periferice – printre cele mai comune manifestari alaturi de ataxie
miopatie
ataxie cu mioclonie
mielopatie
depresie
migrena
cefalee
tulburari la nivelul sistemului nervos autonom
sindromul de picior nelinistit
dementa

https://rezo30.wordpress.com/testare-alergeni-fara-intepaturi-sau-zgarieturi/

Sursa:https://faragluten.wordpress.com/glutenul-si-bolile-asociate/

Produse fara gluten


Sursa:
https://faragluten.wordpress.com/category/produse-fara-gluten/

Consumul de gluten creste necesarul de hormoni tiroidieni


Un nou studiu a demonstrat ca pacientii cu boala celiaca asimptomatica (fara simptome digestive) au nevoie de 48% mai mult T4 pentru a atinge acelasi nivel de TSH ca pacientii non celiaci.

Dupa ce pacientii au urmat o dieta fara gluten timp de 11 luni nivelurile lor de TSH au scazut, avand acelasi necesar de T4 ca pacientii non-celiaci cu tiroidita Hashimoto.

In acelasi timp, un alt studiu a demonstrat asocierea clinica intre tiroidita Hashimoto si intoleranta la gluten…Sunt rare cazurile in care o persoana cu tiroidita Hashimoto nu are un anumit grad de intoleranta la gluten sau chiar boala celiaca.

Prin intoleranta la gluten se intelege orice raspuns imun la gluten.

Boala celiaca este definita in general ca un raspuns autoimun asupra tesutului intestinal in urma expunerii la gluten, precum si ca o activare globala a sistemului imunitar.

In orice caz, un astefel de raspun imun nu este un lucru bun pentru o persoana cu tiroidita Hashimoto si, de fapt, pentru nicio persoana cu orice alta boala autoimuna. Sistemul imunitar este deja dezechilibrat si hiperreactiv datorita conditiei autoimune. O reactie imuna consecventa la un element obisnuit din dieta face doar sistemul imunitar mai instabil, exacerband ulterior conditia autoimuna.

Activarea globala a sistemului imunitar conduce la aparitia inflamatiei care la randul ei agraveaza conditia autoimuna.

Centrul Healthy Life va recomanda :https://rezo30.wordpress.com/testare-alergeni-fara-intepaturi-sau-zgarieturi/

Sursa http://faragluten.wordpress.com/2012/01/21/consumul-de-gluten-creste-necesarul-de-hormoni-tiroidieni/

Intoleranta la gluten si tiroidita Hashimoto


Numeroase studii din diferite tari sugereaza existenta unei legaturi stranse intre tiroidita autoimuna Hashimoto si intoleranta la gluten.

De fiecare data cand molecule de gluten nedigerat ajung in sange, sistemul imunitar raspunde armand un proces de distrugere a acestora in scopul eliminarii lor din circulatie. In aceasta situatie, datorita similaritatii intre structura moleculara a glutenului si cea a tesutului tiroidian, ingestia de gluten poate declansa un atac imun asupra tiroidei.Cum ajunge glutenul in sange? Glutenul poate ajunge in sange tranversand un perete intestinal mult prea permeabil ce apare in cadrul “sindromului de intestin permeabil” – “leaky gut”.

La persoanele cu predispozitie genetica pentru intoleranta la gluten si boala Celiaca (cele cu intoleranta la gluten permanenta), glutenul insusi conduce la scaderea permeabilitatii intestinale prin reactiile de tip inflamator pe care le declanseaza la nivel local. La celelalte persoane, alti factori precum dieta deficitara, anumite alergii si intolerante alimentare, disglicemia si starile de stres cronic pot conduce la dezvoltarea unei inflamatii cronice la nivelul intestinului care determina cresterea permeabilitatii intestinale. Ca urmare anumite particule care in mod normal nu au ce cauta in sange, printre care si molecule de gluten, ajung in sange si determina declansarea unor reactii imune impotriva lor.

In acelasi timp, numeroase persoane cu tiroidita autoimuna Hashimoto au prezentat o amelioare certa a simptomatologiei si o scadere a necesarului de hormoni tiroidieni (unii chiar nu au mai avut nevoie de medicatie hormonala) in urma adoptarii unei diete fara gluten. Si acest lucru nu il spun doar pentru ca am citit despre acesti pacienti pe ici pe colo ci si pentru ca am aflat direct de la ei despre acest fenomen prin intermediul forumurilor de pacienti pe care sunt inscrisa…. si pentru ca eu insami am experimentat acest aspect.

Pentru cei ce vor sa experimenteze – se indica o perioada fara gluten de cel putin o luna. Insa daca, in fara de gluten, mai sunt si alti factori implicati in etiologia sindromului de intestin permeabil, acestia trebuie sa fie depistati si eliminati. In afara de infectiile bacteriene, disglicemii si stres cronic care pot fi identificate si adresate cu usurinta, o atentie deosebita trebuie acordata intolerantelor si alergiilor alimentare. Cel mai simplu pas este aplicarea unei diete de eliminare/provocare pentru:

gluten
lactate
oua
porumb
soia
drojdie
In cazul unei persoane cu tiroidita autoimuna Hashimoto unii cercetatori/medici recomanda eliminarea permanenta a glutenului din alimentatie, deoarece chiar daca pacientul nu prezinta intoleranta permanenta la gluten, la un moment dat, datorita actiunii unuia dintre factorii expusi mai sus, s-ar putea reactiva sindromul de intestin permeabil, iar prezenta glutenului in sange ar putea declansa un nou atac imun asupra tiroidei.

Centrul Healthy Life va recomanda testarea cu biorezonanta a glutenului, lactozei, oua,porumb,soia,drojdie si/ sau :
https://rezo30.wordpress.com/testare-alergeni-fara-intepaturi-sau-zgarieturi/

Sursa :http://faragluten.wordpress.com/2011/03/19/legatura-dintre-gluten-si-tiroidita-autoimuna-hashimoto/

Secretele murdare ale industriei de procesare a alimentelor…2013 – DISTRIBUIE si TU !


Dintotdeauna oamenii au procesat alimentele. Tăiem, înmuiem, gătim şi fermentăm mâncarea, o mărunţim şi o uscăm. Toate acestea sunt tipuri de prelucrare, relatează Foodmatters.tv.

Procesarea tradiţională are două funcţii: aceea de a face alimentele mai digerabile şi de a le conserva pentru a fi utilizate în perioadele în care mâncarea nu este disponibilă. Alimentele procesate în mod tradiţional, care rezistau mai mult timp, erau pastrama, cârnaţii şi preparatele din carne, precum şi produsele din cereale, lactatele, murăturile.

Din păcate, în perioada modernă, am înlocuit procesarea locală a ţăranilor şi meşteşugarilor cu o procesare industrială, care diminuează calitatea alimentelor, în loc să le facă mai nutritive şi digerabile. Procesarea industrială depinde de zahăr, făină albă, uleiuri procesate şi hidrogenate, aditivi alimentari sintetici şi vitamine, tratament termic etc.

Haideţi să analizăm procesul de prelucrare implicat în crearea micului-dejun tipic cu cereale, lapte degresat şi suc de portocale.

Cereale pentru micul-dejun

Cerealele sunt produse printr-un proces numit extruziune. Boabele sunt amestecate cu apă, transformate într-o pastă şi aşezate într-o maşinărie numită extruder. Boabele sunt forţate să iasă printr-o gaură mică la o temperatură şi o presiune mare, care le modelează în forma literei “o” sau în fulgi. Aceste produse sunt apoi supuse unor pulverizări, care le conferă un înveliş din ulei şi zahăr, pentru a le oferi acel aspect crocant.

Biochimistul Paul Stitt descrie procesul de extruziune, care tratează boabele la o temperatură şi o presiune extrem de mare, şi subliniază faptul că procesarea distruge cea mai mare parte din conţinutul lor nutritiv. Procesarea denaturează acizii graşi, distruge chiar şi vitaminele sintetice ce sunt adăugate la sfârşitul procesului. Aminoacidul cu înalte calităţi nutritive, lizina, este afectat în mod special de procesul de extruziune.

Chiar şi cerealele ambalate în cutii şi vândute în magazinele “sănătoase” sunt realizate tot prin procesul de extruziune. Acestea sunt realizate cu acelaşi tip de maşinării şi în mare parte în aceleaşi fabrici.

Având în vedere numărul uriaş de cutii de cereale vândute în fiecare an, te-ai putea aştepta să găseşti numeroase studii publicate care să descrie efectele pe care le au aceste cereale asupra animalelor şi oamenilor. Însă, cerealele pentru micul-dejun reprezintă o industrie de multe miliarde de dolari care a creat averi uriaşe pentru câţiva oameni. O cutie de cereale care conţine boabe în valoare de un cent se vinde cu patru-cinci dolari în magazinele alimentare. Probabil nu există niciun alt produs pe Pământ care să aibă un profit atât de mare.

Cu acest profit s-a plătit păstrarea secretă a oricărui tip de lucrare ştiinţifică care a analizat efectele boabelor extrudate, iar companiile au reuşit să convingă reprezentanţii guvernului că nu există nicio diferenţă între o boabă naturală de grâu şi o boabă care a fost modificată prin procesul de extruziune.

Experimentele pe şobolani

Lucrări de cercetare nepublicate indică faptul că procesul de extruziune transformă proteinele din boabele cerealelor în neurotoxine. Stitt descrie un experiment, realizat în 1942 de către o companie de cereale, dar închis în dulapul cu documente secrete al firmei, în cadrul căruia patru grupuri de şobolani au primit un regim alimentar special.

Un grup a fost hrănit cu cereale integrale de grâu, apă şi vitamine şi minerale sintetice. Un al doilea grup a primit grâu expandat (o cereală obţinută în urma procesului de extruziune), apă şi aceeaşi soluţie nutritivă. Un al treilea grup a primit apă şi zahăr alb, iar un al patrulea grup nu a primit nimic altceva în afară de apă şi substanţe nutritive sintetice.

Şobolanii care au primit grâu integral au trăit timp de peste un an de zile cu acest regim alimentar, cei care nu au primit nimic altceva decât apă şi vitamine, au trăit aproximativ două luni, iar animalele cu un regim pe bază de apă şi zahăr alb au trăit aproximativ o lună. Studiul a arătat faptul că şobolanii care au primit apă, vitamine şi grâu expandat au murit în mai puţin de două săptămâni, chiar mai repede decât cei care nu au primit deloc mâncare.

Aceste rezultate sugerează faptul că există ceva extrem de toxic în grâul expandat. Proteinele sunt foarte asemănătoare cu anumite toxine din structura moleculară, iar presiunea din cadrul procesului de expandare poate produce modificări chimice care transformă o boabă nutritivă într-o substanţă otrăvitoare.

Un alt experiment nepublicat a fost realizat în 1960. Cercetătorii de la Universitatea Michigan din Ann Arbor au primit opt şobolani de laborator. Aceştia au fost împărţiţi în trei grupuri: un grup a fost hrănit cu fulgi de porumb şi apă, un al doilea grup a primit cutia de carton în care au venit fulgii de porumb şi apă, iar grupul de control a primit mâncare de şobolani şi apă.

Şobolanii din grupul de control au rămas sănătoşi pe tot parcursul experimentului, cei care au mâncat cutia de carton au devenit letargici şi au murit de malnutriţie, iar animalele care au mâncat fulgii de porumb şi au avut şi apă au murit înaintea celor care au mâncat cartonul!

Mai mult, înainte de moarte, şobolanii care au fost hrăniţi cu fulgi de porumb au dezvoltat un comportament aberant, au făcut crize, s-au muşcat între ei şi în final au intrat în convulsie. Autopsia a descoperit existenţa unei disfuncţii a pancreasului, ficatului şi rinichilor şi o degenerare a nervilor măduvei spinării, toate acestea fiind semne ale şocului de insulină.

Concluzia înspăimântătoare a acestui studiu a fost aceea că au existat mai multe “substanţe hrănitoare” în cutia de carton decât în fulgii de porumb. Acest experiment a fost realizat ca o glumă, însă rezultatele nu au fost deloc amuzante.

Deoarece cerealele vândute în cutii sunt îmbunătăţite cu substanţe nutritive sintetice, agenţiile de reglementare spun că acestea sunt sănătoase, la fel ca şi boabele din care sunt făcute. Multe dintre aceste cereale conţin cel puţin 50% dintre calorii sub formă de zahăr.

Procesul de extruziune

Atunci când punem cerealele într-un dispozitiv de extruziune, acesta modifică structura proteinelor.

Zeina, care cuprinde majoritatea proteinelor din porumb, este localizată în organisme proteice. Literatura ştiinţifică conţine un studiu realizat asupra boabelor extrudate, care analizează schimbările ce se produc în compoziţia, forma şi eliberarea de alfa-zeine încapsulate din proteine, ca şi rezultat al procesului de extruziune.

Oamenii de ştiinţă au descoperit că în timpul procesului de extruziune, organismele proteice sunt complet perturbate, iar alfa-zeinele dispersate. Rezultatele sugerează faptul că zeinele din fulgii de porumb nu sunt limitate doar la organisme proteice rigide, dar pot interacţiona atât unele cu celelalte, cât şi cu alte componente ale sistemului, formând astfel noi compuşi care sunt străini pentru corpul uman.

Procesul de extruziune dispersează proteinele, care devin toxice. Atunci când proteinele sunt perturbate în acest mod, acestea pot afecta în mod advers sistemul nervos, aşa cum este indicat de experimentul fulgilor de porumb.

Terciul de modă veche

Există o singură modalitate de a duce la faliment aceste companii: nu mai consumaţi produsele acestora. Aşadar, ce o să mănânci la micul-dejun în loc de cereale şi fulgi de porumb? O alegere foarte bună sunt ouăle, indiferent de modul în care sunt gătite. În ceea ce priveşte boabele, terciul făcut din boabe non-extrudate furnizează o hidratare şi o hrănire excelentă la un preţ economic.

Boabele precum ovăzul, ar trebui tăiate sau omogenizate, iar apoi înmuiate într-un mediu cald, acid, pentru a neutraliza anti-nutrienţii care se produc în mod natural în boabele de cereale, cum ar fi tanini iritanţi, inhibitori de enzime care împiedică digestia şi acidul fitic care blochează mineralele.

De asemenea, acest tratament poate să desfacă proteinele complexe din boabele de cereale. Înmoi boabele de cereale în apă caldă şi adaugi o linguriţă de ceva acid, cum ar fi zerul, iaurtul, sucul de lămâie sau oţetul. A doua zi dimineaţă, cerealele tale se vor găti în doar câteva minute.

Cel mai bine este să mănânci terciul cu unt sau smântână, aşa cum făceau bunicii noştri. Fără vitaminele solubile în grăsimi A, D şi K2, nu poţi absorbi mineralele din alimente. Mai mult, grăsimile din unt şi smântână încetinesc eliberarea de glucoză în fluxul sanguin, astfel încât zahărul din sânge să rămână stabil de-a lungul întregii dimineţi.

Laptele

Laptele este unul din alimentele cele mai reuşite ale naturii. Cea mai mare parte a laptelui nostru provine de la un animal sacru, vaca. Totuşi, în sistemul industrial actual, vacile sunt ţinute captive în interiorul unor fabrici, pentru toată viaţa lor, le dăm o hrană necorespunzătoare cum ar fi soia, deşeuri de la produsele de panificaţie şi lăturile de la procesul de producţie cu etanol, alimente pe care vacile nu ar trebui să le mănânce.

Mediul închis şi alimentaţia necorespunzătoare fac vacile să se îmbolnăvească, astfel că, animalele ajung să aibă nevoie de antibiotice şi alte medicamente. De asemenea, vacile primesc hormoni pentru stimularea producţiei de lapte. Aceste vaci produc cantităţi mari de lapte apos cu doar jumătate din cantitatea de grăsimi necesară, în comparaţie cu laptele produs de vacile care mănâncă iarbă. Apoi, acest lapte este livrat la fabricile de procesare.

În interiorul acestor fabrici, laptele este refăcut în totalitate. Centrifugile separă laptele în grăsimi, proteine şi alte elemente solide şi lichide. Odată repartizate, acestea sunt recombinate la niveluri specifice stabilite pentru obţinerea laptelui integral, cu un conţinut redus de grăsimi şi fără grăsimi. Cantitatea care rămâne în plus, va merge către producţia de unt, smântână, brânză şi alte produse lactate.

Industria lactatelor promovează laptele cu puţine grăsimi şi pe cel degresat deoarece poate obţine mai mulţi bani din utilizarea grăsimilor de unt la producţia de îngheţată.

Laptele este pasteurizat la 161oF timp de 15 secunde prin trecerea sa prin “farfurii” de oţel inoxidabil superîncălzite. Dacă temperatură depăşeşte 230oF (peste punctul de fierbere), laptele este considerat ultrapasteurizat. Acest lapte ultrapasteurizat va avea un gust distinct la gătit, dar este steriil şi are o durată de viaţă lungă şi stabilă la raft. De asemenea, laptele este omogenizat prin intermediul unui tratament de presiune care desface globulele de grăsimi, astfel încât laptele să nu se separe. Odată procesat, laptele va rezista timp de două săptămâni, şi nu doar câteva zile, aşa cum este normal.

Procesarea face laptele să fie dificil de digerat şi transformă proteinele, făcându-le alergene. Animalele hrănite cu lapte pasteurizat dezvoltă în mod exclusiv deficienţe nutritive şi devin sterile după doar câteva generaţii.

Sucul de portocale

Acum să ne îndreptăm atenţia şi înspre sucul de portocale, o parte importantă din “micul dejun” sănătos, alături de cereale şi lapte cu grăsimi puţine. Un articol dezvăluie faptul că “o nouă fabrică de procesare a sucului de portocale este complet automatizată şi poate procesa până la 1800 de tone de portocale pe zi, pentru a produce sucul concentrat, uleiul extras din coajă şi hrana pentru animale”.

Noua metodă de producţie a sucului presupune introducerea în maşinărie a întregii portocale. Culturile convenţionale de portocale sunt pulverizate puternic cu pesticide numite inhibitori colinesterază, care sunt extrem de toxice pentru sistemul nervos. Atunci când portocalele sunt introduse în maşinăriile fabricii pentru a fi stoarse, toate pesticidele ajung în sucul obţinut în urma acestui proces. Apoi, se adaugă acizi pentru a stoarce şi ultima picătură de suc din aceste portocale.

Aşadar, sucul de portocale poate fi o băutură extrem de toxică. Acest lucru poate fi un motiv pentru care consumul de suc de fructe este asociat cu o rată mare de cazuri de demenţă.

În cadrul unui studiu, autorii analizei au descoperit că în sucul de portocale existau compuşi care puteau provoca apariţia cancerului. Într-o altă analiză ştiinţifică, procesele de filtrare cu gel şi cromatografie lichidă de înaltă performanţă au fost utilizate pentru a obţine fracţii mutagene din sucul de portocale încălzit.

Prin urmare, dacă doreşti la micul-dejun un pahar cu suc de portocale, evită sucul comercial procesat. În schimb, stoarce câteva portocale şi un grapefruit: procesează sucul singur! Amestecă sucul proaspăt cu apă minerală şi un vârf de sare şi obţii o băutură revigorantă.

Prepararea optimă a mâncării – făcută cu dragoste

Prepararea mâncării este de fapt o activitate sacră. Potrivit unei vorbe ezoterice, “Dacă o femeie ar putea vedea scânteile de lumină care ies din vârful degetelor sale atunci când găteşte şi energia care se revarsă în mâncare, atunci ea şi-ar da seama de modul în care fiinţa ei participă la pregătirea hranei pentru cei dragi.

Gătitul este una din cele mai puţin înţelese activităţi ale vieţii, mai ales în ceea ce priveşte modul în care sentimentele care fac parte din procesul de pregătire al mâncării afectează pe toată lumea care ia parte la această activitate. Gătitul ar trebui să fie un proces care nu se face în grabă, să fie liniştit şi plin de fericire, deoarece energia care ajunge în mâncare are un impact asupra energiei receptorului.

“Din acest motiv, liderii spirituali din est nu mănâncă niciodată mâncare pregătită de altcineva în afară de proprii lor chelas (discipoli). Persoana care pregăteşte mâncarea ar putea fi singura persoană din întreaga casă aflată la un nivel avansat din punct de vedere al spiritualităţii. O încărcătură activă de fericire, puritate şi pace, va ajunge în mâncarea pregătită, iar aceasta încărcătură emoţională ajunge apoi şi la ceilalţi membri ai familiei şi îi binecuvântează.”

Pentru a fi sănătoşi, trebuie să ne pregătim singuri mâncarea, pentru noi înşine şi pentru familiile noastre. Acest lucru nu înseamnă că trebuie să petreci ore întregi în bucătărie, dar trebuie să petreci ceva timp şi în acea încăpere a casei, pregătind mâncarea cu înţelepciune şi dragoste.

Dacă nimeni din cadrul familiei nu are timp să pregătească mâncarea, trebuie să te aşezi şi să îţi regândeşti modul în care îţi petreci timpul, deoarece aceasta este singura modalitate de a le oferi copiilor tăi o hrană cu adevărat sănătoasă.

Articol realizat pe baza unei prezentari la Conferinta anuala a Sanatatii Consumatorului din Canada, de autoarea Sally Fallon


Surse:
http://www.efemeride.ro/secretele-murdare-ale-industriei-de-procesare-a-alimentelor
http://toataromania.forumhit.ro/t171-secretele-murdare-ale-industriei-de-procesare-a-alimentelor2013-distribuie-si-tu

Enzimele- medicamentele viitorului


Enzimele sunt medicamentul viitorului. Se cunosc atât de multe și totuși atât de puține despre enzime, încât apar mereu descoperiri noi despre aceste minuni vii, care până la urmă fac parte din noi.

enzime

Voi încerca în câteva rânduri să povestesc pe scurt despre enzime și despre importanța lor. Enzimele sunt substanțe complexe – molecule proteice care participă la foarte multe reacții chimice ce au loc în organismul nostru. După ultimele cercetări se știe că există în corpul uman peste 2700 tipuri de enzime. Ne naștem cu ele, însă este ca un cont bancar ce trebuie realimentat din când în când.

Enzimele sunt considerate medicamentul viitorului datorită minunilor pe care le pot face, datorită proprietăților remarcabile pe care le au. Ele există atât în corpul uman cât și în tot ce înseamnă organism viu. O definiție mai simplă ar fi: enzimele = viață. Întreaga funcționare a noastră ca oameni se bazează pe enzime. Fără enzime nu ne-am putea hrăni, nu am putea digera alimentele, nu am putea gândi, nu ne-am putea mișca. Fără enzime fructele nu s-ar coace, semințele nu ar încolți…

Enzimele ajută în lupta împotriva îmbătrânirii, obezității, colesterolului, îmbunătățesc sistemul imunitar, curăță colonul, descompun grăsimile, cresc inteligența, detoxifică organismul etc. Enzimele nu pot distruge o celulă vie dar pot descompune o celulă moartă. Unii cercetători susțin că enzimele digeră chiar și cancerul!

Enzimele sunt în tot ce e viu, enzimele sunt vii, sunt scânteia vieții. Enzimele sunt catalizatorii care definesc metabolismul, care fac posibil acest metabolism. Fiecare tip de enzime au roluri bine definite, le putem considera cheia potrivită, fără de care nicio acțiune nu ar avea loc.

În ultima vreme tot mai mulți oameni de știință susțin că enzimele ajută enorm în vindecarea mai multor boli, și tot mai mulți producători de suplimente nutritive au început să le introducă în produsele lor.

Bun, până acum am tot lăudat aceste enzime, am menționat că fără ele nu funcționează nimic, am menționat că sunt minunate… Dar de câte feluri sunt? Cum funcționează ele? De unde și cum putem suplimenta enzimele?

Enzimele pe care le deținem în corp sunt în mare parte îndreptate către digestie, deci avem enzime digestive. Acestea participă activ la digestia alimentelor și intră în acțiune din momentul în care am introdus alimente în cavitatea bucală.

Când consumăm alimente, enzimele prezente în acestea sunt activate de căldura și umezeala din cavitatea bucală și împreună cu enzimele produse de organism digeră o parte din alimente înainte ca acestea să ajungă în stomac. Alte enzime digeră hrana pe tot traseul ei pentru ca apoi enzimele metabolice să folosească nutrienții respectivi pentru a regenera țesuturile existente și pentru a produce țesuturi noi.

Nu poate să existe concomitent și viață și moarte, nici pentru organismul uman nici pentru legume, fructe, nuci și semințe. Unde există viață, există enzime! Problema este că enzimele sunt sensibile la temperaturile de peste 47 grade Celsius. La temperaturi de peste 48,8 grade Celsius enzimele devin leneșe, la fel cum organismul uman devine leneș și se relaxează într-o baie caldă. La 54,5 grade Celsius viața enzimelor ia sfârșit, enzimele sunt moarte. Totuși, enzimele pot adormi la temperaturi scăzute. De exemplu, în semințe enzimele se găsesc într-o stare de adormire, în condiții adecvate acestea pot rămâne în această stare de suspendare a vieții timp de sute, chiar mii de ani.

Pe scurt și pe înțelesul tuturor: atunci când consumăm alimente preparate termic, enzimele din corpul nostru sunt îndreptate spre digestie, devin digestive, în detrimentul celor metabolice. Astfel apar boli, complicații, balonări, probleme digestive, probleme ale colonului, îmbătrăniri premature, apare într-un cuvânt dereriorarea organismului, deoarece ducem lipsă de enzime metabolice. De aceea e recomandat să consumăm pe cât posibil alimente nepreparate termic, în stare crudă, mai ales fructele și legumele de sezon.

Enzimele alimentare. Enzimele din plante sunt asemănătoare cu cele umane și animale și sunt necesare organismelor vii pentru a supraviețui.

Să luăm ca exemplu un măr. Atunci când îl culegem, îl separăm de sursa lui de viață. Dacă mâncăm mărul imediat putem fi siguri că enzimele conținute în mod natural în el vor ajuta sistemul nostru digestiv. Enzimele care au fost cândva prezente în reacțiile biochimice ce au ajutat mărul să crească, vor contribui acum la digerarea lui în stomacul nostru. Cu siguranță ai văzut cum un măr se strică dacă e lăsat prea mult timp în bolul cu fructe. Cu alte cuvinte, el se autoconsumă. Enzimele din componența lui devin digestive și astfel avem un măr stricat. Punctele moi de pe măr sunt locuri în care enzimele sunt mai active decât în alte părți, fiind eliberate de celulele fructului, mărul autoconsumându-se. În momentul în care mestecăm mărul, grăbim practic acest proces. Dacă adăugam temperatura de 36,6 grade Celsius din gura noastră, amilaza din salivă și apa conținută de măr, obținem un cadru perfect pentru un proces enzimatic reușit. Mărul esteconsumat de enzimele devenite digestive și ușurează munca sistemului nostru digestiv, fiind îndreptate mai puține enzime din corpul nostru spre digestie, astfel fiind păstrate pentru metabolism. Pe de altă parte, dacă același măr este consumat într-o plăcintă cu mere, enzimele din el sunt distruse prin procesul de preparare termică, deci nu mai sunt bune la nimic, astfel corpul nostru fiind obligat să îndrepte mai multe enzime digestive proprii spre digestie.

Deci pe scurt: pentru a beneficia de enzimele din alimente, acestea trebuie consumate în starea lor naturală. Vorbesc aici despre fructele și legumele de sezon, nuci, semințe, germeni. E clar că nu trebuie să consumăm carne crudă sau să începem să bem ouă crude :). Deci enzimele alimentare sunt furnizate de către alimentele crude, dar mâncarea crudă oferă doar enzime necesare digerării, nu și asimilării lor de către organism. Preocesul de gătire distruge toate enzimele din alimente. Asta nu înseamnă că trebuie să scoatem de tot mâncarea gătită din meniu, dar e extrem de recomandat să suplimentăm cu fructe și legume crude, mai ales cu cele de sezon.

Sper că ai înțeles în mare parte cum e cu enzimele digestive și cu enzimele alimentare.

Hai să vedem mai departe cum e cu enzimele metabolice. Acestea sunt toate enzimele produse de organism, dar care nu sunt utilizate în digestie. Fără enzimele metabolice nu am funcționa. Sunt acele enzime care fac posibile toate reacțiile biochimice din celule.

Toate organele, țesuturile și celulele organismului depind de acțiunea enzimelor metabolice și energia lor. Toate celulele vii produc enzime metabolice, dar pancreasul, ficatul și vezica biliară joacă un rol important în determinarea cantității de enzime metabolice pe care corpul uman este capabil să o producă. Deci e cât se poate de clar că fără enzime viața nu ar exista, la fel cum e cât se poate de clar ca un deficit de enzime duce la apariția diferitelor boli. Deci, dacă vrem să fim sănătoși trebuie să ajutăm organismul să producă și să conserve enzimele.

Deci fără enzime metabolice nu există viață! E clar, da? Deficitul de enzime metabolice duce la boli!

Enzimoterapia. În prezent există în comerț o serie de suplimente pe bază de enzime. Enzimele vegetale reprezintă aproximativ 80% din totalul de enzime comercializate. Restul de 20% este o combinație între enzime vegetale și enzime de origine animală. Enzimele vegetale sunt extrase dintr-o ciuperca: aspergillus. Această ciupercă produce o cantitate enormă de enzime, printre care proteaze, lipaze, amilaze și celulaze, toate active în mod natural cu diferite niveluri de pH.

Se estimează ca 80% din totalul de energie este depus pentru digerarea alimentelor! De aici rezultă că în fiecare minut organismul nostru este ocupat cu procesul de digerare, deci sistemul digestiv necesită de patru ori mai multă energie decât celelalte sisteme la un loc. Atunci când organismul este bolnav, el conservă energia în mod instinctiv pentru a depăși o anumită problemă de sănătate. De aceea, atunci când suntem bolnavi, primul lucru pe care îl facem este să refuzăm mâncarea.

Enzimele terapeutice (sistemice) sunt acele enzime pe care le luăm din suplimente sau alimente. Diferența între enzimele terapeutice și enzimele digestive constă în momentul administrării. La începutul mesei sau chiar în timpul mesei, enzimele intervin în procesul digestiv, sunt enzime digestive. Dacă sunt administrate pe stomacul gol se consideră a fi enzime terapeutice. Chiar și enzimele digestive pot fi terapeutice, dacă sunt administrate oarecum în exces. Tot ce nu e folosit pentru digestie intră încircuitul sangvin și organismul le utilizează.

Din nou, pe scurt: dacă avem suficiente enzime digestive, corpul nostru va utiliza propriile enzime pentru metabolism.

Să vedem, pe scurt, care sunt cele mai cunoscute enzime și la ce folosesc:

– AMILAZA

descompune carbohidrații
reglează nivelul histaminei, dacă este luată pe stomacul gol
crește glicemia
reduce pofta de mâncare
– BROMELAINA

descompune proteinele
efect anti-inflamator
– CATALAZA

efect antioxidant prin descompunereaperoxidului de hidrogen în apă și oxigen
se găsește în aproape toate celulele din organism
– CELULAZA

descompune celuloza și chitina
– HEMICELULAZA

descompune carbohidrații
utilă pentru polizaharidele din plante
– LACTAZA

descompune lactoza (zahărul din lapte)
folosită pentru tratarea intoleranței la lactoză
– LIPAZA

descompune lipidele și îmbunătățește circularea grăsimilor
reduce nivelul de colesterol
ajută la slăbire
sprijină producția de hormoni
ajută la funcționarea vezicii biliare
– MUCOLAZA

descompune mucusul
utilizată pentru congestii și sinuzite
– PAPAINA

descompune proteina
efect anti-inflamator
– PROTEAZA

descompune proteina
ajută sistemul imunitar, dacă este luată pe stomacul gol
reduce inflamațiile și îmbunătățește circulația
– SERATO-PEPTIDAZA

anti-inflamator
Ca importanță științifică și benefică cele mai importante enzime sunt proteazele care descompun proteinele (proteaza, catalaza și seaproza – extrase din ciuperci; seratio-peptidaza/serapeptaza, seaproza – extrase din bacterii; bromelaina, papaina, ficina – extrase din plante; pancreatina, tripsina, chimotripsina – de origine animală), lipazele care descompun grăsimile (se găsesc în ciuperci dar sunt și de origine animală), amilazele care descompun carbohidrații.

Trebuie însă menționat că de obicei alunele, semințele, nucile crude, germenii, boabele în general sunt inhibitori ai enzimelor. Se poate elimina acest efect inhibitor prin spălarea, înmuierea, încolțirea sau fermentarea celor numite. Fermentarea este cea mai recomandată metodă și se poate face simplu: puneți ce vreți să fermenteze în iaurt, kefir sau zer și lăsați-le cel puțin 12 ore.

Deci cum creștem aportul de enzime? Simplu:

– administrăm suplimente pe bază de enzime. de preferat cele de tip capsulă, desfăcute și presărate direct pe mâncarea consumată (de preferat nu fierbinte).
– consumăm multe fructe și legume crude, mai ales cele de sezon.
– consumăm sucuri naturale de fructe și legume, obținute în casă prin stoarcere manuală, tocare, marunțire, radere…
– consumăm multă apă
– mestecăm foarte bine mâncarea pe care o consumăm

Cele mai bogate în enzime sunt de obicei alimentele cu multe calorii (vorbind grosso-modo). Recomandate sunt ananasul, papaya, avocado, bananele…

Cam asta ar fi în mare parte tot ce trebuie să știți despre enzime. Acum înțelegi de ce enzimele sunt considerate medicamentul viitorului?

Sursa http://valentinbosioc.com/enzimele-medicamentul-viitorului/

Enzimele – esentiale pentru sanatate


Reamintesc de cate ori am ocazia ca suntem ceea ce mancam si, mai ales, ceea ce nu mancam. Pe termen lung, alimentatia se reflecta in mod direct asupra organismului nostru, iar calitatea ei influenteaza starea noastra de sanatate generala: cat de vigurosi ne simtim, cat de bine ne odihnim, ce capacitate de memorie sau de concentrare avem etc. De aceea, primul pas pentru o sanatate puternica incepe cu o alimentatie benefica pentru organism.

Hrana inseamna energie si pentru energie ai nevoie de o hrana de calitate. Probleme digestive, oboseala cronica, migrene, alergii, sindrom premenstrual, toate aceste probleme de sanatate isi pot gasi rezolvarea prin consumul crescut de alimente vii.

Sunt denumite “alimente vii, datatoare de viata” deoarece sporesc energia, imbunatatesc calitatea sangelui, hranesc organele, revitalizeaza celulele, cresc imunitatea organismului si ajuta la detoxifierea lui, deoarece sunt bogate in fibre care scad nivelul de metale grele precum plumbul si cadmiul. Si cel mai important, “alimentele vii” contin enzime, molecule de proteine functionale, care digera hrana, descompunand-o in fragmente suficient de mici, incat sa treaca in sange prin porii minusculi ai intestinelor.
Rolul enzimelor

Rolul enzimelor este unul extrem de complex, deoarece ele sunt implicate in orice functie biochimica si fiziologica a organismului; sunt catalizatorii metabolismului si materialul biochimic, care determina reactiile chimice. Enzimele sunt deci lucratorii din celulele noastre, partea vie a acestora, fara de care nu poate exista viata.

In anul 1903, un doctor elvetian pe nume Paul Kutschoff, a demonstrat ca organismul uman, pentru a functiona optim, are nevoie intr-o zi de mininum 50% hrana vie, bogata in enzime, Rezultatale lui au demonstrat ca leucocitoza intestinala este cauzata de alimente care sunt crude in procent mai mic de 51%, fapt pentru care peste 90% din populatia globului are probleme cu tractul digestiv si cu imunitatea, face alergii adesea nespecifice si dificil de controlat. La polul opus, daca mai mult de 50% dintre alimentele dintr-o zi NU sunt «vii» (crude), sistemul nostru imunitar trateaza surplusul ca pe niste corpuri straine, care invadeaza organismul, cauzand reactii inflamatorii.
top
Tipuri de enzime

Exista trei mari categorii de enzime.

1. Enzimele metabolice – in fiecare dintre celulele corpului exista aproximativ 1.300 de enzime diferite, care se pot combina cu anumite coenzime (derivati ai vitaminelor) si astfel formeaza in jur de 100.000 de variatii chimice, care ne ajuta sa vedem, sa auzim, sa respiram si sa ne miscam. In plus, acestea au rol si in cresterea oaselor, combaterea agentilor patogeni, eliminarea radicalilor liberi, refacerea tesuturilor, generarea impulsurilor nervoase, dar si in reproducere. Enzimele metabolice au nevoie de vitamine si de minerale (in special de zinc si de magneziu) pentru a functiona optim, de aceea, pentru a mentine un echilibru enzimatic in organism, este foarte important sa NU existe carente in organism. Din nou si aici, alimentatia joaca un rol decisiv.

2. Enzimele digestive – sunt secretate de tractul digestiv, inca din cavitatea bucala, si au rol in descompunerea proteinelor, carbohidratilor si a grasimilor din alimente, dar si in procesul de extragere, asimiliare, metabolizare si de absorbtie a substantelor nutritive din hrana, atat de necesare organismului nostru. Exista trei grupe principale de enzime digestive: amilaza (descompun carbohidratii complecsi in zaharuri simple), proteaza (sunt responsabile pentru descompunerea proteinelor) si lipaza (descompun grasimile).

3. Enzimele alimentare – ajuta procesul digestiv si trebuie sa provina din alimentatia naturala: fructe, legume, nuci, seminte (in, mei, quinoa), germeni, plante (aloe vera, orz, patrunjel). Daca acestea sunt gatite la peste 40 de grade, enzimele se inactiveaza, pentru ca sunt cele mai sensibile la temperaturile inalte.
top
Carenta de enzime

Fiecare dintre noi mostenim de la parinti un potential enzimatic, optim pana la 20 de ani (perioada in care organismul le produce la capacitate maxima) si in scadere odata cu anii. Se imputineaza si-si pierd totodata si eficienta, cu fiecare an in plus. Studiile arata ca un om de 70 de ani are de 30 de ori mai putine enzime digestive decat un om de 30 de ani.

Acest lucru vine ca o explicatie a faptului ca oamenii in varsta se confrunta din ce in ce mai des cu probleme ale aparatului digestiv (balonari, indigestii, ulceratii etc.) si de aici cu multe alte afectiuni, o consecinta a faptului ca organismul uman este un tot unitar, iar organele noastre sunt interconectate si interdependente. In plus, si combinatiile alimentare nerecomandate “ajuta” (cea mai comuna, cartofi si friptura), deoarece ingreuneaza digestia si suprasolicita resursele enzimatice ale organismului.

Pancreasul este organul care produce in mod natural enzime, iar consumarea de alimente sarace in enzime intrerupe acest proces, pancreasul fiind suprasolicitat pentru a produce cantitatea optima de enzime necesara organismului.
Rezultatul: trecerea de hrana nedigerata in intestin si o digestie necorespunzatoare, fara absorbtia substantelor esentiale precum aminoacizi, acizi grasi si monozaharide.

In plus, particulele de alimente nedigerate care pot ajunge direct in sange, vor fi percepute de catre sistemul imunitar drept agenti straini invadatori, iar reactia este similara simptomelor specifice alergiilor: dureri de cap, migrene, ameteli, iritabilitate, nervozitate, depresie, conjunctivita, eczeme, arsuri la stomac, cresterea tensiunii arteriale, dureri in piept, dificultati de respiratie, umflarea fetei si a ochilor etc.

Carenta de enzime din organism poate provoca de la dezechilibre digestive, pana la afectiuni grave, precum sindrom de malabsorbtie sau sindromul Shwachman intalnit la copii. Insa nu doar la nivel fizic putem suferi, ci si psihic, deoarece si creierul are nevoie de enzime – se pare ca enzima AMPK, cunoscuta pentru rolul sau in protectia impotriva diabetului, cancerului si a hipertensiunii, are si rolul de a mentine functiile creierului la parametrii optimi.

De retinut!
A fi sanatos sau a fi bolnav nu reprezinta stari care se obtin instantaneu, ci sunt rezultatul stilului nostru de viata. Viata agitata, mancarea de fast-food, abuzul de mancare gatita, bogata in grasimi saturate, odihna si hidratarea necorespunzatoare. Din fericire, lucrurile sunt reversibille si pot fi indreptate. Primul pas, farfuria noastra, desigur cu vointa si cu perseverenta, cu cat mai timpuriu, cu atat mai bine.

Prof. dr. Gheorghe Mencinicopschi
Directorul Institutului de Cercetari Alimentare
Sursa http://www.helpnet.ro/enzimele-esentiale-sanatate.html

Enzimele si rolul lor in organism


Enzimele sunt substante complexe (molecule proteice) ce participa la foarte multe reactii ce au loc in organismul nostru.

Acestea sunt catalizatori specifici ce impreuna cu coenzimele regleaza procesele biochimice din organism.

Fara ele fructele nu s-ar coace, semintele nu ar germina, nu am putea gandi, nu am putea digera alimentele si absorbi substantele nutritive prezente in acestea etc.

Enzimele sunt implicate in mii de procese biochimice ce se desfasoara in organismul nostru.

In corpul nostru se gasesc aproximativ 2700 enzime diferite care impreuna cu coenzimele formeaza aproximativ 100000 de compusi ce ne ajuta sa vedem, sa simtim, sa auzim, sa digeram hrana si sa gandim.

Enzimele ajuta in lupta impotriva imbatranirii, obezitatii, colesterolului, ajuta sistemul imunitar, curata colonul, descompun grasimile, cresc inteligenta, detoxifiaza organismul, elimina bioxidul de carbon din plamani etc.

Enzimele nu pot distruge o celula vie dar pot descompune o celula moarta. Acest lucru se intampla datorita faptului ca o enzima nu poate traversa membrana celulara a unei celule vii dar atunci cand celula moare poate face acest lucru si astfel compusii prezenti in celula moarta pot fi reutilizati.

Desi enzimele se gasesc in cantitati mici acestea sunt foarte puternice si 30 de grame de pepsina pura pot digera aproximativ doua tone de albus de ou.

Cum actioneaza enzimele
Cand consumam alimente, enzimele prezente in acestea sunt activate de caldura si umezeala din cavitatea bucala si impreuna cu enzimele produse de organism digera o parte din alimente inainte ca acestea sa ajunga in stomac.

Alte enzime digera hrana pe tot traseul ei pentru ca apoi enzimele metabolice sa foloseasca nutrientii respectivi pentru a regenera tesuturile existente si pentru a produce tesuturi noi.

Fiecare celula din organism depinde de un anumit grup de enzime. Fiecare enzima are o anumita functie. De exemplu o enzima care digera proteine nu digera si grasimi.

Enzimele sunt impartite in doua categorii:
Enzime digestive – digera hrana
Enzime metabolice – regleaza procesele metabolice interne

Enzimele digestive sunt impartite in enzime digestive proprii (produse de organism) si enzime digestive preluate din alimente.

Inamicii enzimelor
Enzimele sunt sensibile la caldura si la pH si de aceea mancarea gatita la temperaturi ridicate si procesarea industriala a alimentelor le distruge.

Atunci cand gatim mancarea la temperaturi ridicate denaturam toate enzimele si astfel se ajunge la alimente nedigerate in intestine ce pot, sub influenta bacteriilor, sa intre in putrefactie si sa produca toxine ce ajung apoi in sange si organe. Acest fenomen se numeste autointoxicare si este caracteristic persoanelor ce au probleme de digestie (in general persoanele ce sufera de constipatie).

Atunci cand ingeram enzime din alimente inseamna ca organismul nostru trebuie sa depuna un efort mai mic pentru a digera alimentele respective datorita scaderii productiei interne de enzime.
Metalele grele, deshidratarea si razele ultraviolete le inactiveaza.

Varsta este foarte importanta in productia de enzime. Cercetarile arata ca in cazul amilazelor persoanele cu varsta cuprinsa intre 21-31 de ani au o cantitate de amilaze (in cavitatea bucala) de 30 de ori mai mare decat persoanele cu varsta cuprinsa intre 69-100 de ani.

Folosirea enzimelor in vindecarea bolilor
Multe persoane stiu ca enzimele sunt folosite doar in probleme legate de digestie, dar acestea pot fi folosite pentru a trata un numar foarte mare de boli.

Acestea pot fi folosite in tratarea imbatranirii premature, artritei, problemelor sistemului circulator, problemelor aparute in zona genitala (femei), herpesului, lupusului, bolilor autoimune, sclerozei multiple, infectiilor si problemelor de greutate.

Suplimente cu enzime
Folosind aceste suplimente ajutam organismul sa digere hrana si reducem cantitatea de enzime digestive pe care trebuie sa o produca si astfel acesta poate sa se concentreze pe producerea de enzime metabolice.

Spre deosebire de marea parte a enzimelor preluate din alimente, cele continute in aceste suplimente nu sunt distruse de acidul gastric. Cand alegeti un supliment trebuie sa va asigurati ca acesta contine proteaze, amilaze, lipaze si lactaze.

Suplimentele cu enzime sunt necesare in urmatoarele cazuri: incercati sa va reveniti dupa o boala, aveti glicemia scazuta, probleme ale glandelor endocrine, obezitate si stres si pot fi folosite si pentru tratarea bolilor mentionate putin mai sus.

Din acest articol enzimele par a fi substantele minune ce vindeca toate bolile. Nu este cazul.
Ele au multe beneficii datorita faptului ca sunt necesare in multe procese metabolice si de aceea un plus de enzime (pana la nivelul optim) va avea, in aproape toate cazurile, efecte benefice.

Sfaturi pentru un aport ridicat de enzime
– deschideti capsulele si presarati continutul peste alimente(nu prea calde) pentru ca acestea sa poata incepe digerarea lor. Daca sunt in capsule, dureaza pana acestea se dizolva in interiorul stomacului
– consumati apa pentru ca enzimele se activeaza doar daca apa este prezenta
– in cazul celulazelor din alimente trebuie sa mestecati bine mancarea pentru ca acestea sunt prezente la nivelul fibrelor si trebuie eliberate in timpul masticarii
– consumati multe fructe si legume proaspete
– semintele crude, alunele crude si nucile crude contin inhibitori ai enzimelor. Consumul de alimente ce contin inhibitori enzimatici produce umflarea pancreasului. Cel mai mare continut de inhibitori enzimatici il au alunele crude si germenii de grau.

Exista patru metode prin care pot fi eliminati inhibitorii:
– prin ridicarea temperaturii alimentului respectiv (prin aceasta metoda se distrug enzimele si se pierd si alti nutrienti cum ar fi vitaminele termosensibile).
– inmuierea, clatirea si incoltirea alimentelor respective. Aceasta metoda distruge inhibitorii enzimatici si creste continutul de enzime de 3-6 ori.
– a treia metoda consta intr-un aport ridicat de enzime pentru a elimina inhibitorii enzimatici.
– fermentarea cerealelor si semintelor elimina inhibitorii enzimatici, aduce un plus de microorganisme benefice si elimina anumite substante toxice din cereale si seminte.

Cerealele si semintele contin acid fitic ce blocheaza absorbtia calciului, fosforului, fierului si zincului si astfel o dieta bogata in cereale integrale nefermentate poate duce la o concentratie scazuta a mineralelor respective in sange. Acest acid este distrus prin fermentarea cerealelor si semintelor. Fermentarea distruge inhibitorii enzimatici si descompune glutenul,zaharurile si alte substante greu de digerat din cereale si seminte.

Pentru a obtine cereale si seminte fermentate le puteti pune in zer, iaurt sau kefir si trebuie sa le lasati minim 7 ore (in cazul cerealelor) si minim 12 ore in cazul semintelor.

Nu uitati ca alimentele mentionate mai sus au un continut ridicat de proteine, grasimi nesaturate si antioxidanti si nu trebuie eliminate din alimentatia noastra.

– sarea este un inhibitor indirect al enzimelor asa ca trebuie consumata in cantitati mici.

Toxicitate si simptome ale consumului ridicat de enzime
Persoanele ce au consumat suplimente cu enzime au raportat, in cateva cazuri, balonare, gaze, acnee, mici dureri de cap. Aceste simptome sunt temporare si este modul in care organismul se repara. In timpul consumului de suplimente trebuie sa consumati apa mai multa pentru a ajuta la purificarea organismului.
Cele mai bune rezultate sunt obtinute dupa ce au fost consumate suplimente timp de 12 saptamani.

Surse folosite pentru realizarea acestei serii de articole:
europa.eu
http://www.ift.org
http://www.elmhurst.edu
http://www.ncbi.nlm.nih.gov
http://www.lbl.gov

Sursa acestui articol :http://cesamancam.ro/despre_enzime_rol_beneficii.html

Nor de etichete