Aici e oaza ta de liniste si sanatate!

Posts tagged ‘alergii’

Tableta de sanatate TVR Cluj 15.02.17


Ce sunt alergiile ,intolerantele alimentare si chimice si cum se trateaza la Centrul Healthy Life ?


images (12)

1 Ce sunt intolerantele alimentare si chimice si prin ce se deosebesc de alergii?

R  Numărul persoanelor afectate de alergii a crescut dramatic în ultimii ani ca rezultat al fluxului constant de iritații ce afectează organismul, numărul crescând de substanțe produse de om și creșterea acizilor din organism.

Alergia (greacă: αλλεργία, reacție diferită) este o reacție anormală, disproporționată, exagerată și excesivă a sistemului imunitar al unui organism, față de antigene exogene care sunt bine tolerate de subiecții normali. Alergia (reacția) poate fi mediată prin anticorpi sau prin celule ale sistemului imunitar.

Cunoaștem 2 tipuri de alergii, așa-numitele pseudo-alergii sau intoleranțe, care cauzează o reacție nedorită a sistemului imunitar în general și alergiile ”adevărate” care conduc la sensibilizarea sistemului imunitar specific și produc o reacție când organismul este confruntat chiar și  cu o cantitate minimă de alergen. Pseudo-alergiile sau intoleranțele  depind de cantitatea de substanță netolerată; organismul nu are probleme când se confruntă cu o cantitate mică de alergeni. Intoleranțele (sensibilitățile) alimentare (și chimice) se referă la imposibilitatea congenitală a organismului de a tolera alimente și factori din mediul inconjurător, care duce la activarea cronică a sistemului imunitar, cu o sintetizare excesivă de mediatori inflamatorii, însoțită de procese inflamatorii cronice: turburări digestive, migrene, obezitate, stare de oboseală cronică, urticarie, boli de piele, artrite ș.a.Adevăratele alergii pot conduce la șoc anafilactic, deci ei amenință viața persoanei alergice și sunt mult mai rezistente la terapie decât intoleranțele.

Prima intoleranță în viața unei persoane apare atunci când o proteină străină este contactată pentru prima dată: laptele de vacă și proteinele din pui care duc la tulburări intestinale la mulți copii mici, reflectate prin iritațiile pielii. Mai târziu apar polenul, particulele de praf de casă, blana animalelor etc., de multe ori urmate de intoleranțe alimentare de toate tipurile. Medicamentul normal cu cortizon întâi suprimă simptomele, pe urmă le transformă de exemplu într-o răceală la cap prin inflamarea sinusurilor, iar apoi în astmă alergică.

2 Care sunt principalii alergeni alimentari si chimici?

R    Lactatele in special lactoza (glucidul din lapte)

Ouale

Cerealele si mai precis glutenul -substanta lipicioasa care da elasticitate si volum produselor de panificatie din cereale

Carne –pui,porc,vita etc

Peste si fructe de mare

Zahar

Detergenti

Praf,pene

Vaccinuri

Antibiotice etc

3 Cum se manifesta intolerantele alimentare si chimice?

R     Genetica joacă un rol în toate acestea, ca şi stresul, digestia necorespunzătoare, toxicitatea mediului şi nutriţia inadecvată. Dr. Ellen W. Cutler denumeşte acestea “fenomen de încărcare” – se poate trăi ani de zile fără să fim alergici la ceva. Apoi, într-o zi, când stresul nostru emoţional şi fizic atinge un anumit nivel, ne confruntăm dintr-odată cu o sarcină suficient de mare pentru a ni se dezechilibra organismul. Stresul obişnuit de natură fizică include modificările de la menopauză şi obiceiurile alimentare nesănătoase.

Voi enumera doar cateva manifestari:

Dureri abdominale dupa anumite tipuri de alimente sau chiar zilnice;

Balonari frecvente;

Sindrom de colon iritabil;

Constipatie cronica sau diaree frecventa;

Rinita frecventa;

Infectii in sfera ORL, ca infectii de urechi (otite)

Dureri de cap frecvente

Colita

Boala Crohn

Sindrom de oboseala cronica

Somnolenta marcata dupa masa si astenie in general;

Raceli frecvente

Afectiuni ale pielii, in special cosuri frecvente, acnee sau eczeme;

Depresie, nervozitate, anxietate si alte tulburari psihice;

Insomnie, tulburari de somn, somn agitat;

Crestere in greutate

Tulburari si afectiuni urinare;

Scaderea in greutate

Artroza;

Astm bronsic;

Urticarie;

Etc.

4 Cum putem afla la ce avem intoleranta , sensibilitate alimentara si chimica?

R    Metoda pe care o promoveaza Centrul Healthy Life este neinvaziva, nedureroasa ,fara intepaturi , rapida,exacta si nu  intri in contact direct cu alergenul care iti provoaca neplaceri. Alergentestul se  realizeaza cu aparatul medical de biorezonanta Rayocomp PS 1000 Polar.

5 Cum se desfasoara acest test?

R    Conectam persoana la aparatul de biorezonanta prin asezarea picioarelor pe placutele (detectoare )de test iar intr-o mana tine un detector simplu ca si o tija metalica iar in cealalta mana tine detectorul de alergeni .Cu varful special al detectorului de alergeni atinge fiecare fiola  numerotata ( G1,G2,…G70)

6 Exista vreun tratament pentru eliminarea intolerantelor alimenatre si chimice?

R     Da este.Eu am gandit un protocol de tratament pentru intolerante alimenare si chimice pe care il recomand si celor care au alergii.

Restabilirea echilibrului acido-bazic

Tratament pe organele afectate  cu biorezonanta

Desensibilizare alegeni alimentari si chimici cu biorezonanta

Dieta de eliminare

Enzimoterapie

Detoxifierea organismului

Psih. Mirela Vicovan

Terapeut alergentest, biorezonanta, remedii florale Bach, access bars

Tel. 0733930702

Centrul Healthy Life –Medicina holistica si biorezonanta

https://alergiifree.wordpress.com/

https://rezo30.wordpress.com/testare-alergeni-fara-intepaturi-sau-zgarieturi/

Dieta alcalina


Nivelul pH-ului în organismul uman ar trebui să se situeze în sfera alcalină, undeva între 7-7.5, dar din cauza obiceiurilor culinare nesănătoase şi a consumului în exces de zahăr si carne, corpul nostru devine din ce in ce mai acidic.

Mediul acid in organism favorizează dezvoltarea diverselor infecţii şi afecţiuni cornice, pe fondul unei imunităţi scăzute. Bacteriile si fungii nefaşti organismului se bucura de mediul acid, acesta oferindu-le hrana necesară pentru a prospera.

În perioada modernă şi-au făcut loc în dieta noastra zilnică multe alimente care inclină balanţa in organism spre un mediu acidic : consumul exdcesiv de alimente de origine animală, zahărul, cofeina, indulcitorii artificiali, mancare de tip fast-food, sosuri bogate in grăsimi nesaturate duc la o dereglare a balasului sănătos a organismului.

Pentru a corecta acest dezechilibru putem apela la o dietă alcalină, care va ajuta la restabilirea echilibrului, detoxifierea celulelor și reducerea aciditatii in organism.

Filosofia din spatele dietei este simplă de inţeles, nutriţioniştii care promovează acest still de viaţă propun ca fiecare masă să fie predominant alcalină (în proporţie de 80% formată din produse cu efect alcalinizant in organism).

Alcalinizarea organismului va optimiza transefrul de oxigen, va accelera procesul de detoxifiere si va ajuta la combaterea stresului vietii moderne.

Dieta acesta isi propune, in principiu, să revitalizeze organismul, dar promite şi să ajute organismul să elimine toxine, astfel ajutând la pierdea kilogramelor in plus.

Stilul de viaţă alcalin este simplu de adoptat, trebuie doar să introduci in dieta zilnică alimente cu efect alcalinizant, si să reduci consumul mancărurilor acide.

Iată ce alimente trebuiesc consumate din adundenţa :

brocoli, conopidă, spanac, sparanghel, avocado, usturoi, ceapa verde, rucola, migdale, dovlecel, salată verde, castraveţi, varză, kale, măsline, morcovi, semniţe de floarea soarelui, pepene, kiwi, portocale, caise, nectarine, mere, pere, zmeură, cireşe, brânză de capră, cantităţi mici de carne slabă precum peşte, vânat si curcan şi ceaiuri naturale precum cel de muşetel, gălbenele sau ceaiul verde.

Ce trebuie să evităm :

mancare fast-food, pizza, cartofi prăjiţi, canre de porc si vită, ciocolată, lapte, bere, brânzeturi procesate, oţet, zahăr,îngheţată, painea albă din comerţ, sucuri acidulate şi indulcitori artificiali.

Câteva sfaturi pentru alcalinizarea organismului:

– Bea apă minerală in locul sucurilor acidulate

– Gateşte mâncarea pe grătar sau la cuptor, fereşte-te de prăjeli

– Foloseşte condimente naturale (precum oregano, busuioc, mentă, piper proaspat raşniţat, ghimbir) in locul celor pre-mixate din comerţ

– Bea zilnic suc de citrice : atenţie, citricele au valoare acidică, însă, odată asimilate in stomac acestea capătă propietăţi alcalinizante.

Consumă, de preferinţă dimineaţa, un suc neîndulcit de citrice.Grepfruit-ul este cel mai alcalinizant fruct

– Pentru a da gust salatelor renunţă la sosuri şi oţet, folosind în schimb sucul de lămâie combinat cu ulei de măsline

– Renuntă la consumul bauturilor alcooloce spirtoase, apelează la vinul roşu în schimb, sigura bautură alcoolică acceptată în stilul de viaţă alcalin

– În loc de cartofi prăjiţi şi chips-uri din comerţ alege să iţi prepari acasă chipsuri din felii subţiri uscate la cuptor de dovlecel si sfeclă

– Fereşte-te de mezeluri cu orice preţ, mai ales de parizer si cremvuşti.

– Bazează-te pe consumul de salate raw, precum cele de varză, kale, castraveţi cu usturoi, rucola cu rosii cherry etc.

– Încearcă să foloseşti sarea de mare naturală in detrimentul cele iodate din comerţ. Sarea de mare are efecte alcalinizante şi este recomandată (cu moderaţie) , in schimb cea din comerţ este in mare proporţie chimică, având un conţinut redus de minerale esenţiale.

– Înlocuieşte supa la plic si tăieţeii cu supa naturală de pui facută în casă, sau supa cremă de legume ( nu ai nevoie decât de un blender pentru a obţine beneficiile maxime din legume)

– Legumele rădăcinoase sunt alcalinizante, foloseşte-le în supe, mâncăruri la cuptor sau salate raw (ţelina este vedeta in acesta categorie)

Dieta este simplă de urmat, nutriţioniştii spun că trebuie să avem un anumit echilibru in farfurie : 80% ingrediente alcaline cu 20% mancăruri acide. Stilul de viaţă alcalin ajută la detoxifiere, ameliorarea condiţiilor precum : reumatism, osteoporoză, gastrită, probleme ale tractului digestiv, lipsa de energie şi stări de anxietate, dureri de cap, sistem imunitar slăbit.

Acest articol este proprietatea Ring Media Group şi este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare integrală sau parţială a conţinutului se poate face doar cu citarea sursei, astfel: pentru publicaţiile tipărite – Ziarul „ring”, iar pentru publicaţiile online – http://www.ziarulring.ro/stiri/sanatate/230256/DIETA-ALCALINA-ajuta-la-refacerea-organismului-bolnav-IATA-in-ce-consta-acesta-metoda-noads

Aveti o digestie optima?


Va puteti verifica singuri daca aveti o digestie buna, raspunzand la urmatoarele intrebari de mai jos. Cu cat adunati mai multe raspunsuri de DA ,cu atat mai mult ati putea lua in considerare si un test de alergii si intoleranti alimentari.

Digestie optima

Aveti balonari , gaze, indigestie sau dureri de stomac timp de pana la doua ore dupa mese?

Aveti neplaceri abdominale , greata ,arsuri sau reflux acid dupa mese?

Aveti nevoie sa luati un antiacid dupa mese ?

Aveti sindromul de colon iritabil, diverticulita, constipatie cronica sau diaree?

Va simtiti vreodata ametit sau inconfortabil din punct de vedere emotional dupa ce ati mancat alimente?

https://rezo30.wordpress.com/testare-alergeni-fara-intepaturi-sau-zgarieturi/

Alergiile alimentare


Generalitati

Alergia alimentara este un raspuns anormal la un aliment, mediat de sistemul imun. In mod obisnuit, sistemul imun contribuie la mentinerea sanatatii prin apararea organismului impotriva atacului daunator al bacteriilor si virusilor. In cazul unei alergii alimentare, sistemul imun identifica anumite alimente ca fiind daunatoare si produce o reactie alergica in momentul ingestiei lor.
Alergiile alimentare se intalnesc mai frecvent la copii decat la adulti. Un procent cuprins intre 6% si 8% in cazul copiilor, dar doar 2% in cazul adultilor, au astfel de alergii. Alergiile alimentare apar in special la persoanele cu teren atopic, ceea ce inseamna ca au o tendinta mostenita de a dezvolta reactii alergice. Aceste persoane sunt predispuse sa faca astm bronsic, diferite alergii si o afectiunea a pielii, numita dermatita atopica.

Cauze

Alergiile alimentare apar atunci cand sistemul imun reactioneaza anormal la substantele continute in alimentele ingerate, producand o reactie alergica. Alergiile alimentare sunt mai frecvente la copiii mici decat la adulti. Aceasta poate fi din cauza ca sistemul imun si aparatul digestiv al copiilor nu sunt complet dezvoltate.
Ouale, laptele, arahidele, graul, soia si pestele sunt cauzele majoritatii reactiilor alergice la copii. Unii sugari sunt atat de sensibili la aceste alimente incat daca acestea sunt consumate de catre mama, alaptarea produce sugarului o reactie alergica. Majoritatea copiilor se vindeca de alergiile la lapte, grau, oua si soia intre varsta de 3 si 5 ani. Copiii, rareori, se vindeca de alergia la arahide sau peste.
Arahidele, nucile si migdalele, pestele si crustaceul produc majoritatea reactiilor alergice la adolescenti si adulti.
In cazul in care o persoana este extrem de sensibila la o anumita mancare, ea poate dezvolta o reactie alergica prin simpla prezenta a alimentului respectiv in jurul persoanei. Calatoriile cu avionul alaturi de pasageri care consuma arahide sau mancatul la un restaurant cu specific de fructe de mare poate produce simptomele.

Cu cat este un aliment mai comun, cu atata este mai mare probabilitatea ca oamenii sa fie alergici la el. De exemplu, alergia la orez se intalneste in Japonia, iar cea la cod, in Scandinavia. Pe masura ce disponibilitatea alimentelor din diferite zone ale lumii a crescut, numarul reactiilor alergice la fructe exotice, cum ar fi kiwi si papaya si la seminte, precum susan si mac, a crescut.
Din cauza faptului ca arahidele sunt prezente in atat de multe preparate, alergia la arahide a crescut in Statele Unite in ultimele doua decade si reprezinta acum o cauza majora de reactii alimentare alergice severe. Alergia la arahide dureaza, de obicei, toata viata si tinde sa se agraveze cu trecerea timpului.
Boala celiaca este provocata de alergia la o proteina (gluten) continuta in grau si alte cereale.


Reactivitatea incrucisata

Multe persoane sunt alergice la alimente similare sau inrudite intr-un animit fel. Acest fenomen se numeste reactivitate incrucisata. De exemplu, daca o persoana este alergica la creveti, ea poate fi alergica si alte crustacee, cum ar fi crabul sau homarul. De asemenea, in cazul alergiei la arahide, reactivitatea incrucisata se poate extinde si la nivelul altor reprezentanti ai familiei leguminoaselor, cum ar fi mazarea si fasolea.
Sindromul de alergie orala este un tip de reactie incrucisata. In cadrul acestui sindrom, persoanele care au alergie la polen (de exemplu alergia la iarba) pot dezvolta prurit (mancarime), roseata si tumefiere a buzelor si gurii la ingestia de fructe si vegetale care contin o proteina ce reactioneaza cu polenul. Aceste simptome se remit de obicei rapid si nu implica alte parti ale corpului.
Sindromul de alergie orala apare la urmatoarele polenuri si alimente:
– cruciulita (planta erbacee din familia compozeelor, cu flori galbene) Banane sau pepeni cum ar fi pepenele verde sau cantalupul
– mesteacan, migdale, mere, caise, morcovi, telina, cirese, alune, kiwi, nectarine, piersici, pere, prune sau cartofi
– arbusti, avocado, banane, morcovi, telina, castane sau kiwi
– ierburi rosii.
Un numar crescand de persoane, in special muncitori in domeniul sanitar, descopera ca sunt alergici la latex. Latexul reprezinta seva naturala a arborelui ce cauciuc. Este folosit pentru fabricarea manusilor chirurgicale, prezervativelor, baloanelor si altor produse. Daca o persoana este alergica la latex, ea poate, de asemenea, sa dezvolte reactii alergice la kiwi, fructul pasiunii, papaya, banane, avocado, smochine, piersici, nectarine, prune, rosii, telina si castane.

De retinut!

In unele cazuri rare, simptomele unei reactii alergice severe, amenintatoare de viata (anafilaxia) pot aparea dupa exercitiul fizic intens. Aceasta se numeste anafilaxia indusa de efort. La unele persoane, anafilaxia poate aparea numai dupa ingerarea anumitor alimente la care ele sunt alergice. Ea poate produce prurit (mancarime), senzatie de lesin sau ameteala, urticarie, respiratie dificila si alte simptome severe. Mancarea respectiva nu declanseaza reactia alergica in lipsa efortului si, alternativ, efortul nu produce anafilaxia, decat daca persoana a ingerat inainte alimentul respectiv.
Sulfitii, care sunt aditivi alimentari, provoaca dificultati de respiratie la persoanele care sufera de astm bronsic. Printre altele, sulfitii sunt prezenti in unele tipuri de vin, fructe uscate si bauturi carbogazoase.

Factori de risc

Riscul de a dezvolta o alergie alimentara este mai mare in cazul in care:
Exista in familie cazuri de alergie. Alergiile alimentare sunt intalnite cel mai frecvent in cazul personelor care au un teren atopic, adica au o tendinta mostenita de a face astm bronsic, diverse reactii alergice si dermatita atopica. Daca ambii parinti fac alergii, probabilitatea ca si copilul sa faca alergii este de 75%.
Exista afectiuni alergice asociate, cum ar fi dermatita atopica sau astmul bronsic.
Pacientul este tanar. Nou nascutii si copiii fac mai multe alergii alimentare dacat adultii.
Pacientul are o afectiune care faciliteaza absorbtia alergenului de la nivel gastric si intestinal si trecerea sa in sange. Printre aceste afectiuni se numara bolile gastrointestinale, malnutritia, prematuritatea si bolile care afecteaza sistemul imun.

Riscul de a dezvolta o reactie alergica amenintatoare de viata este mai mare in cazul in care:
– pacientul sufera de astm
– simptomele datorate alergiei se declanseaza la cateva minute dupa ingerarea alimentului.
In cazul in care o persoana sau copil sau are o alergie alimentara severa, ea ar trebui sa poarte in permanenta o trusa de prim ajutor in cazul aparitiei alergiei si sa stie cum sa o foloseasca. Persoana respectiva ar trebui sa poarte permanent o bratara de evidenta a bolii. Pregatirea in vederea tratarii prompte si corespunzatoare a unei reactii alergice severe scade riscul de exitus.

Simptome

Simptomatologia alergiilor alimentare poate afecta multe parti ale corpului, inclusiv:
Aparatul digestiv. Printre simptome se numara crampele, greata, voma, diareea, prurit (mancarimi) la nivelul gurii si gatului si rectoragii (sangerari rectale, rare la adulti). Aceste simptome apar mai frecvent la copii decat la adulti.
Pielea. Simptomele sunt urticarie, tumefactie, prurit, roseata si dermatita atopica. Reactiile cutanate sunt mai frecvente la copii.
Aparatul respirator. Simptomatologia include: tuse; wheezing (suierat ce se aude in expir si care are drept cauza obstructia cailor respiratorii, indeosebi a bronhiilor); mancarimi la nivelul nasului si secretii nazale abundente si consistente; stranut si dificultati de respiratie.
Copiii au de obicei aceleasi simptome ca si adultii. Simptomatologia alergiei la lapte sau soia la copii poate include eczeme, secretii nazale abundente si wheezing. Totusi, cateodata, singurele simptome sunt plansul puternic (datorita colicii), voma, prezenta sangelui in materiile fecale, diareea, constipatia si retardul de crestere.
Severitatea simptomelor variaza de la moderata la amenintatoare de viata si poate aparea intr-un interval cuprins de la cateva minute la zile de la ingestia unui aliment. Cea mai severa reactie este anafilaxia, care afecteaza multe sisteme ale organismului si poate duce la exitus (deces). Anafilaxia apare de obicei in cateva minute sau intr-o ora de la ingestie si poate reaparea la o ora sau doua mai tarziu. Cauzele frecvente ala anafilaxiei sunt arahidele, nucile si fructele de mare; la copii, arahidele declanseaza reactia anafilactica mai frecvent decat alte alimente. Aspirina, efortul si alcoolul pot creste riscul de declansare a reactiei anafilactice.
Simptomele pot si si mai severe daca persoana respectiva mai are si alt tip de alergie, cum ar fi alergia la polenuri sau la mucegai. Fumatul, stresul si frigul pot agrava simptomele.

Mecanism fiziopatologic

Cand un aliment care genereaza o reactie alergica este ingerat pentru prima data, sistemul imun nu recunoaste substanta respectiva si o considera straina (alergen). Organismul reactioneaza prin formarea de anticorpi specifici impotriva alimentului respectiv. In momentul in care acel aliment este din nou consumat, anticorpii ataca alergenul, eliberand histamina si alte substante chimice care provoaca simptomele unei reactii alergice.
Simptomele se dezvolta adesea in cateva minute, desi este posibil ca ele sa nu fie evidente timp de o ora sau chiar mai mult. In unele cazuri, pot trece zile pana la aparitia simptomelor. In general, reactia este cu cat mai severa cu cat debuteaza mai devreme.
Simptomele pot debuta cu o senzatie de furnicatura si tumefactie la nivelul gurii si limbii. Cand alergenul alimentar ajunge la nivel gastric si intestinal, pot aparea simptome precum crampe, greata, voma si diaree. Pot aparea manifestari la nivelul oricarui organ in momentul in care alergenul este absorbit la nivel intestinal si trece in sange.
In reactiile moderate, organismul reactoneaza cu urticarie si prurit, wheezing, congestie nazala, si posibil, ameteala sau senzatie de lesin. Majoritatea simptomelor unei reactii alergice moderate cedeaza in cateva ore, odata ce medicatia antihistaminica este administrata sau alergenul alimentar este indepartat din organism. Totusi, o eruptie a pielii (dermatita atopica) poate persista cateva saptamani.
In reactiile severe, in organism se elibereaza cantitati mari de histamina si alte substante chimice care declanseaza reactia anafilactica amenintatoare de viata. Aceasta se poate intampla in cateva minute sau intr-o ora. Simptomele anafilaxiei cedeaza de obicei rapid la administarea de epinefrina si antihistaminice. Epinefrina, administrata injectabil, opreste eliminarea substantelor ce produc reactia severa si amelioreaza simptomele.

Consult de specialitate

Serviciile medicale de urgenta ar trebui contactate imediat daca persoana respectiva a mai avut o reactie alergica severa in trecut, provocata de acelasi aliment si cu simptome similare. In cazul in care trusa de prim ajutor recomandata de doctor in cazul reactiilor alergice severe este disponibila, o injectie cu epinefrina ar trebui facuta inainte de a chema ajutoare. Daca este posibil, ar fi de preferat ca altcineva sa sune dupa ajutor, in timp ce persoana in cauza isi face injectia cu epinefrina.
Datorita faptului ca simptomele pot reaparea chiar daca injectia a fost efectuata, persoana respectiva ar trebui sa mearga la camera de garda de fiecare data cand apare o reactie alergica, chiar daca se simte mai bine. Perioada de observatie este de 4 pana la 8 ore de la aparitia reactiei.

Serviciile de urgenta trebuie apelate imediat daca apare unul din urmatoarele simptome:
– edemul (umflarea) gatului sau limbii aparut rapid
– respiratie ingreunata, wheezing sau tuse profunda
– paloarea fetei sau cianoza (coloratie albastra a tegumentelor aparuta datorita lipsei de oxigen a tesuturilor) buzelor sau lobilor urechii
– semne de soc, inclusiv:
– ameteala sau senzatie de lesin
– neliniste, stare confuzionala si senzatie de moarte iminenta
– tegumente umede si reci sau chiar transpiratii profuze
– slabiciune, senzatie de sete, greata, voma
– lesin.
Daca simptomele se inrautatesc, trebuie contactat medicul. Este important ca alimentele care au provocat alergia sa fie identificate, pentru ca ele sa poata fi evitate pe viitor.

Medici specialisti recomandati

Din personalul medical in masura sa evalueze si trateze alergiile alimentare usoare fac parte:
– medicul de familie
– medicul pediatru
– internistul
– asistentele medicale
– medicul specialist alergolog, care poate fi de ajutor cand:
– este necesara identificarea alimentelor care au produs reactia alergica
– performantele profesionale sau la scoala si calitatea vietii sunt afectate din cauza simptomelor alergiei sau a reactiilor adverse ale medicamentelor
– exista si alte afectiuni medicale asociate, cum ar fi astmul bronsic recurent.
Se pot contacta si alti specialisti, cum ar fi:
– dermatologul, pentru tratarea alergiilor tegumetare.
– pneumologul, in cazul prezentei astmului moderat sau sever.
– nutritionistul sau specialistul dietetician pentru mentinerea unei diete echilibrate chiar daca unele alimente trebuie eliminate. Nutritionistul sau dieteticianul poate, de asemenea, invata persoana in cauza cum sa evite anumite alergene prezente in alimente si cum sa le substituie in cadrul dietei.

Expectativa vigilenta

Daca simptomele nu se inrautatesc sau nu sunt atat de severe incat sa produca ingrijorare, se poate incerca eliminarea anumitor alimente suspecte din dieta si urmari daca simptomele dispar.

Investigatii

Pentru a pune diagnosticul de alergie alimentara, doctorul va incepe cu afectuarea anamnezei si a examenului fizic. Doctorul va pune pacientului intrebari detaliate in legatura cu simptomele si cat de repede apar dupa ingestia alimentului incriminat. Este important ca medicul sa descopere daca pacientul are alergie sau intoleranta la un anumit aliment. El poate solicita pacientului sa tina evidenta tuturor alimentelor consumate si eventualelor reactii.
Doctorul poate sa sugereze pacientului sa incerce o dieta din care sa elimine eventualele alimente suspecte, o dieta pentru detectarea alergiei alimentare orale sau ambele.
Intr-o dieta de eliminare, se evita consumul grupelor alimentare incriminate pentru producerea reactiilor alergice sau anumitor alimente considerate suspecte pe baza istoricului medical si a altor teste. Daca simptomele nu apar atunci cand se elimina din dieta alimentul respectiv, atunci acesta este suspect. Daca simptomele reapar la ingerarea alimentului, atunci se confirma faptul ca alimentul respectiv este cauza alergiei. Dieta dureaza de obicei intre 10 si 14 zile.
Intr-o dieta pentru detectarea alergiei alimentare orale, se consuma cantitati crescande atat de alimente suspecte cat si de alimente care nu sunt suspecte, in timp ce pacientul este tinut sub observatie. Doctorul monitorizeaza o eventuala reactie alergica si momentul aparitiei ei. Daca apar reactii alergice numai la alimentele suspectate si nu si la altele, atunci diagnosticul este confirmat. Acest test este, de obicei, cea mai buna metoda pentru a detecta daca o anumita alergie alimentara exista cu adevarat.

Se pot face, de asemenea, teste pentru identificarea alergiilor. Acestea sunt:
– Intradermoreactii. Lichidul ce contine alergenul respectiv este introdus la nivelul dermului. Daca pielea reactioneaza cu aparitia unei tumefactii pruriginoase, inseamna ca exista alergie la alergenul respectiv. Intradermoreactiile sunt rapide, simple si relativ sigure, dar rezultatele pot fi fals pozitive, ceea ce inseamna ca nu exista alergie la alergenul respectiv, chiar daca rezultatele sunt pozitive. In cazul in care pacientul este extrem de alergic, intradermoreactiile nu pot fi efectuate.
– Testul pentru detectarea imunoglobulinelor E. Se recolteaza dintr-o vena o mostra de sange si se testeaza pentru existenta imunoglobulinelor E (anumiti anticorpi), care se produc ca raspuns la diferite alergene. Acest test se poate efectua in locul sau asociat cu intradermoreactia. El este mai scump, rezultatele sunt gata in cel putin o saptamana si poate, de asemenea, da rezultate fals pozitive.
Alte teste pentru detectarea alergiilor alimentare care nu sunt utile sau a caror eficienta nu a fost dovedita sunt:
– detectarea anticorpului IgG4
– teste de provocare/neutralizare
– citotoxicitate
– chineziologie aplicata.

Tratament

Tratament – Generalitati

Tratamentul optim pentru alergiile alimentare este evitarea alimentelor care stau la baza producerii alergiei respective. Cand acest lucru nu este posibil, se pot incerca medicamente, precum antihistaminicele in cazul alergiilor usoare, si medicamente continute in trusa de prim ajutor pentru alergii, in cazul reactiilor severe.
Este importanta acordarea unei atentii speciale copiilor care fac alergii alimentare. Un copil care face alergii alimentare severe poate dezvolta o reactie anafilactica amenintatoare de viata, chiar la cantitati infime de alergen. Copilul ar trebui sa poarte in permanenta o bratara de evidenta a bolii si o trusa de prim ajutor in cazul alergiilor severe.
Copiii pot avea simptome usoare in primele minute dupa ingerarea alergenului, dar pot dezvolta simptome severe in 10 pana la 60 de minute. Ei ar trebui sa fie tinuti sub observatie in spital cel putin 4 ore dupa aparitia unei reactii alergice.


Tratament initial

Tratamentul initial al unei alergii alimentare consta in identificarea alimentului care produce alergia si deprinderea unui mod de abordare, atat a reactiilor alergice usoare, cat si a celor severe.
Cel mai eficient tratament al alergiilor alimentare este evitarea consumului alimentului respectiv, sub orice forma ar fi el. Pacientul ar trebui sa-si anunte familia, prietenii si colegii de serviciu ca are o alergie alimentara si sa-i roage sa-l ajute sa evite alimentul respectiv. Ambalajele tuturor alimentelor trebuie citite si celelalte denumiri ale alergenelor alimentare trebuiesc invatate. De exemplu, laptele poate fi intalnit si sub denumirea de „cazeinat”, ouale ca „albumina”, graul ca „gluten” si arahidele ca proteine vegetale hidrolizate.
In cazul in care sugarul are alergie la lapte sau soia, doctorul poate sugera shimbarea formulei lactate sau alaptarea ca unica metoda de hranire. Formule special preparate sunt disponibile pentru sugari alergici la lapte si soia.
In cazul in care parintele sau copilul sau are alergii usoare, antihistaminicele eliberate fara prescriptie medicala pot tine simptomele sub control. Se poate apela la medicamente antihistaminice eliberate pe baza prescriptiei medicale, in conditiile in care cele eliberate fara prescriptie nu sunt eficiente sau daca produc efecte secundare neplacute, cum ar fi somnolenta.
Daca reactia alergica este severa, tratamentul initial poate fi administrat la camera de garda sau de catre personal medical de urgenta. Pacientului i se va administra o injectie cu epinefrina pentru a impiedica eliberarea suplimentara de histamina si pentru a relaxa muschii respiratori. Dupa aceea pacientului i se va recomanda o trusa de prim ajutor in cazul alergiilor severe, care contine o seringa si cantitatea de epinefrina necesara efectuarii unei injectii si tablete de antihistaminice. Medicul sau farmacistul va invata pacientul cum sa-si faca singur o injectie. Pacientul va trebui sa poarte intotdeauna trusa de prim ajutor cu el. Bratara de evidenta a bolii sau orice alta bijuterie care listeaza alergiile alimentare ar trebui purtata. Astfel de dispozitive de alerta medicala pot fi comandate la majoritatea farmaciilor sau pe internet.
Truse de prim ajutor ce contin doze adecvate pentru copii sunt disponibile. Copiii care au risc crescut de a face reactii alergice severe ar trebui sa aiba truse atat la scoala sau la gradinita, cat si acasa. Parintele trebuie sa se asigure ca directorul scolii, profesorii si prietenii copilului sunt informati in legatura cu alergia pe care acesta o are.


Tratament de intretinere

Tratamentul in desfasurare presupune continuarea evitarii alimentelor care produc alergii si luarea in considerare a oricaror alimente noi care pot provoca simptomele. Persoana in cauza trebuie sa informeze continuu in legatura cu alergia respectiva persoanele cu care vine in contact in mod regulat si sa le roage sa o ajute sa evite acel aliment. Pacientul trebuie sa citeasca ambalajele alimentelor si sa fie constient de faptul ca uneori alergenele alimentare au alte denumiri pe diferitele ambalaje.
Pacientul trebuie sa se adreseze doctorului in vederea alegerii medicatiei optime pentru alergia sa. El trebuie sa se asigure ca dispune intotdeauna de medicamentele necesare.
In cazul alergiilor alimentare severe, pacientul trebuie sa poarte intotdeauna o bratara de evidenta a bolii care listeaza alimentele la care acesta este alergic. Astfel de dispozitive se pot comanda la majoritatea farmaciilor sau pe internet.
In cazul in care doctorul recomanda o trusa de prim ajutor pentru alergii, ea trebuie purtata permanent. Trusa contine o seringa impreuna cu cantitatea necesara de epinefrina si tablete de antihistaminice. Data expirarii medicamentelor trebuie verificata si ele trebuie inlocuite la nevoie.
Injectia cu epinefrina trebuie facuta de indata ce persoana respectiva sau copilul suspecteaza un aliment ingerat sau simte ca o reactie alergica este pe cale sa se declanseze. Apoi trebuie administrate antihistaminicele. Din cauza faptului ca simptomele pot reaparea chiar dupa efectuarea injectiei, pacientul trebuie sa mearga la camera de garda ori de cate ori face o reactie alergica, chiar daca se simte mai bine. El trebuie tinut sub observatie cel putin 4 ore dupa aparitia reactiei.


Tratament in cazul agravarii simptomelor

In cazul in care simptomele alergiei se agraveaza, trebuie contactat medicul. Poate fi nevoie de o trusa de prim ajutor sau de medicatie noua.
Pacientul trebuie sa explice familiei, prietenilor si celor cu care vine in contact in mod regulat, faptul ca simptomele s-au agravat si ca este important ca ei sa stie cum sa procedeze in momentul in care are loc o reactie severa.
Alimentele incriminate trebuie evitate in continuare si pacientul trebuie sa ia in considerare orice alimente noi care produc simptome. Toate ambalajele alimentare trebuie citite si pacientul trebuie sa se asigure ca este la curent cu celelalte denumiri ale alergenelor intalnite uneori pe ambalaje.
Daca alergiile alimentare sunt severe, atunci trebuie purtate in permanenta bratarile de evidenta a bolii care listeaza alimentele care produc reactiile alergice.


Tratament ambulator (la domiciliu)

Cunoasterea alimentelor care produc alergii alimentare si evitarea acestor alimente reprezinta cea mai buna metoda de prevenire a reactiilor alergice. Din nefericire, alergenele alimentare sunt adesea „ascunse” in diverse sosuri, inghetate, produse preparate prin coacere si altele. Ambalajele alimentelor ar trebui citite cu atentie de catre persoanele care fac alergii. Trebuie avute in vedere celelalte denumiri ale alergenelor alimentare, cum ar fi „cazeinat” pentru lapte sau „albumina” pentru oua. Multe persoane au impresia ca daca pe un ambalaj scrie ca nu contine lapte, chiar asa si este. Acest lucru nu este absolut adevarat.
Mancatul in oras poate fi periculos pentru persoanele care au alergii alimentare severe. Iata cateva sfaturi utile:
– persoana in cauza ar trebui sa-si aduca de acasa substituenti alimentari nedaunatori; de exemplu, lapte de soia pentru a fi consumat cu cereale
– trebuie avuta in vedere posibilitatea contaminarii incrucisate; de exemplu, o cupa de inghetata care a fost folosita pentru servirea unei inghetate cu arahide poate fi apoi folosita pentru servirea inghetatei de vanilie pe care tocmai o cumpara persoana respectiva
– ospatarii ar trebui informati in legatura cu posibilitatea declansarii unei reactii alergice severe; persoana in cauza ar trebui sa-i interogheze atent in legatura cu ingredientele; daca acestia nu sunt siguri, el trebuie sa solicite contactarea personalului de la bucatarie
– dispozitivele de alerta medicala care detecteaza prezenta alimentelor alergizante trebuie purtate in permanenta; ele pot fi comandate la majoritatea farmaciilor sau pe internet.
In cazul calatoriilor in alta tara, cuvintele ce desemneaza alimentele alergizante respective ar trebui invatate pentru ca persoana in cauza sa poata intreba de ele la restaurant sau sa le poata citi pe ambalaje. Persoana respectiva ar trebui sa contacteze anticipat companiile aeriene, organizatorii excursiilor si personalul restaurantelor pantru informarea lor in legatura cu alergia alimentara si solicitarea unor mese sigure. Ori de cate ori este posibil, persoana respectiva ar trebui sa-si prepare singura mancarea. Planurile de calatorie ar trebui discutate cu medicul.


Alegerea medicatiei

Printre medicamentele folosite pentru tratamentul reactiilor alergice severe se numara:
– epinefrina: se administreaza injectabil; actioneaza rapid in stoparea eliberarii suplimentare de histamina si relaxarea muschilor respiratori
– antihistaminicele: antihistaminicele blocheaza actiunea histaminei in timpul unei reactii alergice si reduc severitatea simptomelor ca pruritul si stranutul
– corticosteroizii: aceste medicamente ajuta la reducerea inflamatiei.


Tratament medicamentos

Medicatia utilizata pentru ameliorarea simptomelor alergiilor alimentare usoare este:
– antihistaminicele si corticosteroizii pentru tratamentul urticariei, simptomelor gastrointestinale sau stranutului si secretiilor nazale abundente
– bronhodilatatoarele pentru simptomele din cadrul astmului; bronhodilatatoarele destind caile aeriene pulmonare, facilitand astfel respiratia.


De retinut!

Medicamentele care trateaza simptomele alergiilor alimentare pot avea efecte secundare. Tipic, ele sunt folosite pe perioade scurte si sunt intrerupte o data cu disparitia simptomelor. Metoda optima de evitare a aparitiei simptomelor este evitarea alimentelor la care persoana respectiva are alergie. Toate ambalajele alimentare trebuie citite si trebuie avut in vedere faptul ca uneori alergenele sunt intalnite sub alte denumiri pe ambalaje.
Nu exista nici un medicament care sa poata fi luat inainte de consumarea unui anumit aliment si care sa previna in mod sigur decalnsarea reactiei alergice la alimentul respectiv.
Injectiile alergizante (terapia de desensibilizare) pentru alergiile alimentare sunt considerate experimentale si nu sunt recomandate.
Un mic studiu recent al unui medicament pentru tratamentul alergiei la arahide a dat rezultate promitatoare. Medicamentul, numit medicament anti-imunoglobuline E, se leaga specific de imunoglobulinele E (o clasa de anticorpi) eliberate in timpul desfasurarii reactiei alergice la arahide. Un alt studiu mai amplu se afla inca in desfasurare in scopul dovedirii sigurantei si eficacitatii lui la persoanele alergice la arahide.


Alte tratamente

Printre noile optiuni de tratament al alergiilor alimentare se numara:
– injectarea de anticorpi anti-imunoglobulina E; acesti anticorpi sunt capabili sa reduca reactiile alergice
– imunoterapia (injectii alergizante sau terapia de desensibilizare), care ajuta organismul sa devina mai putin sensibil la substantele la care este alergic
– vaccinarea cu o substanta genetica specifica unui anumit alergen alimentar
– folosirea de substante care modifica modul in care sistemul imun reactioneaza la un anumit alergen (imunomodulatori)
– terapiile experimentale cum ar fi neutralizarea, ingerarea unor forme diluate ale alergenului alimentar pentru a „neutraliza” reactiile alergice si cromolynul, un medicament folosit numai pentru tratamentul rinitei alergice, nu si-au dovedit eficienta.

Profilaxie

Alergiile alimentare apar adesea la persoanele care au o istorie familiala (mai multe cazuri ale unei boli respective in randul mebrilor aceleiasi familii) de astm bronsic, dermatita atopica, alergii la polen, mucegai sau alte substante. Aceste persoane au un teren atopic, adica au o tendinta mostenita de a dezvolta reactii alergice. Alergiile nu pot fi prevenite in cazul acestor persoane.
Academiile internationale de Alergie recomanda ca toti sugarii, in special cei care au o istorie familiala de alergii, sa fie alaptati in primul an de viata sau chiar mai mult. In cazul in care sugarul face parte dintr-o categorie cu risc crescut de dezvoltare a reactiilor alergice si mama nu poate alapta, trebuie incercata o formula hidrolizata de lapte. Proteina lactata din formulele hidrolizate este modificata in scopul prevenirii alergiilor.

Alte recomandari pentru sugarii cu risc crescut sunt urmatoarele:
Mamele care alapteaza ar trebui sa elimine din dieta arahidele, migdalele si alunele si ar trebui sa reflecteze asupra eliminarii din dieta a oualor, laptelui de vaca si pestelui.
Alimentele solide nu trebuie introduse in dieta sugarilor cu risc crescut pana la varsta de 6 luni. Produsele lactate trebuie eviatate pana la un an, ouale pana la 2 ani, iar arahidele, nucile si pestele pana la 3 ani. Aceste masuri pot contribui la reducerea riscului aparitiei alergiilor alimentare.
Femeile insarcinate nu trebuie sa excluda alimentele respective din dieta, cu exceptia arahidelor.
Avand in vedere faptul ca fumul de tigara creste sensibilitatea la aparitia unei reactii alergice, este importanta existenta unui microclimat lipsit de fum.
Aproximativ 85% dintre copii se vindeca in timp de alergia la lapte, grau, oua si soia, intre varsta de 3 si 5 ani. Ei nu se vindeca de obicei de alergia la arahide, nuci si migdale, peste si crustacee.

Sursa http://www.sfatulmedicului.ro/Alergiile/alergiile-alimentare_830

Enzimele – esentiale pentru sanatate


Reamintesc de cate ori am ocazia ca suntem ceea ce mancam si, mai ales, ceea ce nu mancam. Pe termen lung, alimentatia se reflecta in mod direct asupra organismului nostru, iar calitatea ei influenteaza starea noastra de sanatate generala: cat de vigurosi ne simtim, cat de bine ne odihnim, ce capacitate de memorie sau de concentrare avem etc. De aceea, primul pas pentru o sanatate puternica incepe cu o alimentatie benefica pentru organism.

Hrana inseamna energie si pentru energie ai nevoie de o hrana de calitate. Probleme digestive, oboseala cronica, migrene, alergii, sindrom premenstrual, toate aceste probleme de sanatate isi pot gasi rezolvarea prin consumul crescut de alimente vii.

Sunt denumite “alimente vii, datatoare de viata” deoarece sporesc energia, imbunatatesc calitatea sangelui, hranesc organele, revitalizeaza celulele, cresc imunitatea organismului si ajuta la detoxifierea lui, deoarece sunt bogate in fibre care scad nivelul de metale grele precum plumbul si cadmiul. Si cel mai important, “alimentele vii” contin enzime, molecule de proteine functionale, care digera hrana, descompunand-o in fragmente suficient de mici, incat sa treaca in sange prin porii minusculi ai intestinelor.
Rolul enzimelor

Rolul enzimelor este unul extrem de complex, deoarece ele sunt implicate in orice functie biochimica si fiziologica a organismului; sunt catalizatorii metabolismului si materialul biochimic, care determina reactiile chimice. Enzimele sunt deci lucratorii din celulele noastre, partea vie a acestora, fara de care nu poate exista viata.

In anul 1903, un doctor elvetian pe nume Paul Kutschoff, a demonstrat ca organismul uman, pentru a functiona optim, are nevoie intr-o zi de mininum 50% hrana vie, bogata in enzime, Rezultatale lui au demonstrat ca leucocitoza intestinala este cauzata de alimente care sunt crude in procent mai mic de 51%, fapt pentru care peste 90% din populatia globului are probleme cu tractul digestiv si cu imunitatea, face alergii adesea nespecifice si dificil de controlat. La polul opus, daca mai mult de 50% dintre alimentele dintr-o zi NU sunt «vii» (crude), sistemul nostru imunitar trateaza surplusul ca pe niste corpuri straine, care invadeaza organismul, cauzand reactii inflamatorii.
top
Tipuri de enzime

Exista trei mari categorii de enzime.

1. Enzimele metabolice – in fiecare dintre celulele corpului exista aproximativ 1.300 de enzime diferite, care se pot combina cu anumite coenzime (derivati ai vitaminelor) si astfel formeaza in jur de 100.000 de variatii chimice, care ne ajuta sa vedem, sa auzim, sa respiram si sa ne miscam. In plus, acestea au rol si in cresterea oaselor, combaterea agentilor patogeni, eliminarea radicalilor liberi, refacerea tesuturilor, generarea impulsurilor nervoase, dar si in reproducere. Enzimele metabolice au nevoie de vitamine si de minerale (in special de zinc si de magneziu) pentru a functiona optim, de aceea, pentru a mentine un echilibru enzimatic in organism, este foarte important sa NU existe carente in organism. Din nou si aici, alimentatia joaca un rol decisiv.

2. Enzimele digestive – sunt secretate de tractul digestiv, inca din cavitatea bucala, si au rol in descompunerea proteinelor, carbohidratilor si a grasimilor din alimente, dar si in procesul de extragere, asimiliare, metabolizare si de absorbtie a substantelor nutritive din hrana, atat de necesare organismului nostru. Exista trei grupe principale de enzime digestive: amilaza (descompun carbohidratii complecsi in zaharuri simple), proteaza (sunt responsabile pentru descompunerea proteinelor) si lipaza (descompun grasimile).

3. Enzimele alimentare – ajuta procesul digestiv si trebuie sa provina din alimentatia naturala: fructe, legume, nuci, seminte (in, mei, quinoa), germeni, plante (aloe vera, orz, patrunjel). Daca acestea sunt gatite la peste 40 de grade, enzimele se inactiveaza, pentru ca sunt cele mai sensibile la temperaturile inalte.
top
Carenta de enzime

Fiecare dintre noi mostenim de la parinti un potential enzimatic, optim pana la 20 de ani (perioada in care organismul le produce la capacitate maxima) si in scadere odata cu anii. Se imputineaza si-si pierd totodata si eficienta, cu fiecare an in plus. Studiile arata ca un om de 70 de ani are de 30 de ori mai putine enzime digestive decat un om de 30 de ani.

Acest lucru vine ca o explicatie a faptului ca oamenii in varsta se confrunta din ce in ce mai des cu probleme ale aparatului digestiv (balonari, indigestii, ulceratii etc.) si de aici cu multe alte afectiuni, o consecinta a faptului ca organismul uman este un tot unitar, iar organele noastre sunt interconectate si interdependente. In plus, si combinatiile alimentare nerecomandate “ajuta” (cea mai comuna, cartofi si friptura), deoarece ingreuneaza digestia si suprasolicita resursele enzimatice ale organismului.

Pancreasul este organul care produce in mod natural enzime, iar consumarea de alimente sarace in enzime intrerupe acest proces, pancreasul fiind suprasolicitat pentru a produce cantitatea optima de enzime necesara organismului.
Rezultatul: trecerea de hrana nedigerata in intestin si o digestie necorespunzatoare, fara absorbtia substantelor esentiale precum aminoacizi, acizi grasi si monozaharide.

In plus, particulele de alimente nedigerate care pot ajunge direct in sange, vor fi percepute de catre sistemul imunitar drept agenti straini invadatori, iar reactia este similara simptomelor specifice alergiilor: dureri de cap, migrene, ameteli, iritabilitate, nervozitate, depresie, conjunctivita, eczeme, arsuri la stomac, cresterea tensiunii arteriale, dureri in piept, dificultati de respiratie, umflarea fetei si a ochilor etc.

Carenta de enzime din organism poate provoca de la dezechilibre digestive, pana la afectiuni grave, precum sindrom de malabsorbtie sau sindromul Shwachman intalnit la copii. Insa nu doar la nivel fizic putem suferi, ci si psihic, deoarece si creierul are nevoie de enzime – se pare ca enzima AMPK, cunoscuta pentru rolul sau in protectia impotriva diabetului, cancerului si a hipertensiunii, are si rolul de a mentine functiile creierului la parametrii optimi.

De retinut!
A fi sanatos sau a fi bolnav nu reprezinta stari care se obtin instantaneu, ci sunt rezultatul stilului nostru de viata. Viata agitata, mancarea de fast-food, abuzul de mancare gatita, bogata in grasimi saturate, odihna si hidratarea necorespunzatoare. Din fericire, lucrurile sunt reversibille si pot fi indreptate. Primul pas, farfuria noastra, desigur cu vointa si cu perseverenta, cu cat mai timpuriu, cu atat mai bine.

Prof. dr. Gheorghe Mencinicopschi
Directorul Institutului de Cercetari Alimentare
Sursa http://www.helpnet.ro/enzimele-esentiale-sanatate.html

Enzime


Enzimele numite şi fermenţi, sunt substanţe naturale produse doar de către celulele vii. Ele intervin în numeroase reacţii biochimice, îndeplinind rolul de biocatalizatori. Activitatea enzimatică este una dintre însuşirile esenţiale ale materiei vii.

Funcţia de biocatalizatori îndeplinită de enzime

Conform teoriei chimice, catalizatorul este o substanţă care grăbeşte desfăşurarea unei reacţii, fără să se modifice structural în timpul desfăşurării acesteia şi fără să se regăsească în produsul final al reacţiei respective. În lipsa catalizatorului, oricum reacţia ar putea avea loc, însă într-un timp mai îndelungat.
Aplicată sistemelor vii, teoria catalizatorului, are o conotaţie deosebită, căci reacţiile biochimice întârziate, care teoretic pot avea loc şi în lipsa enzimelor, nu sunt compatibile cu viaţa. Dacă degradările şi sintezele celulare s-ar desfăşura mult încetinit, celulele s-ar sufoca şi îneca în propriile deşeuri iar nutriţia celulară ar fi blocată, ceea ce ar conduce la moartea lor.
Enzimele imprimă o mare viteză de desfăşurare a proceselor biochimice (sinteze, degradări, oxidări, reduceri, hidrolize, hidratări, etc.), de activitatea lor depinzând mai toate funcţiile fiziologice.

Structura enzimelor

Enzimele sunt catalizatori solubili, macromoleculari, de natură organică, termolabili (se degradează uşor la temperaturi ridicate), cu activitatea specifică faţă de o anumită substanţă sau faţă de un grup de substanţe. Activitatea fermenţilor este întotdeauna dependentă de anumite condiţii de mediu (pH, temperatură, prezenţa unor ioni, etc.).
Orice enzimă este alcătuită din două componente
1. apoenzima (componenta proteică, formată în multe cazuri din ioni metalici).
2. coenzima. (componenta neproteică, prosteică).
Apoenzima are specificitate de substrat (recunoaşte doar anumite substanţe) iar coenzima are specificitate de acţiune (reacţionează doar într-un anumit fel, în anumite condiţii).
În corp există diverse substanţe endogene (produse de organism) sau exogene (introduse în organism), care activează sau inhibă, sinteza ori activitatea enzimelor.
Enzimele exogene, care prezintă activitate în corpul uman, sunt substanţe sensibile, care se distrug prin fierbere, prin centrifugare, precum şi la contactul mai îndelungat cu oxigenul din aer. Din acest motiv, doar sursele alimentare naturale şi crude, se constituie în surse de enzime sănătoase.

Denumirea enzimelor

Există mai multe feluri prin care se denumesc enzimele. În general, numele acestor substanţe, derivă de la substratul sau substraturile pe care le catalizează. Întru-cât principalii compuşi implicaţi în metabolism sunt glucidele, protidele şi lipidele, numele enzimelor vor fi în corelaţie cu aceste substanţe. Mai jos, prezentăm câteva exemple, de enzime, cu precizarea că, numărul fermenţilor este cu mult mai mare, de ordinul miilor.

Enzime implicate în metabolismul glucidic
– amilaza
– invertaza
– trehalaza
– maltaza
– piruvat dehidrogenaza
– fructochinaza
– fosforilaza
Enzime implicate în metabolismul protidic
– peptidaza
– ribonucleaza
– histaminaza
– cistein-proteaza
Enzime implicate în metabolismul lipidic
– lipaza (ca denumire generică)

Enzimele care se sintetizează în organismul uman (enzime endogene)

În corpul omului, se produc în fiecare secundă, mii şi mii de enzime. Orice deficit enzimatic este resimţit destul de dur de către organism.
Există două mari categorii de enzime endogene
– enzimele digestive (ajută la scindarea moleculelor mari provenite din hrană, în structuri mai mici, care pot trece din intestin în sânge),
– enzime metabolice (susţin toate funcţiile fiziologice şi viaţa însăşi).
Toate enzimele digestive sunt extracelulare (sunt eliberate şi acţionează în afara celulei). Fermenţii metabolici pot fi atât intracelulari, cât şi interstiţiali.

Enzimele microbiologice, enzimele vegetale şi enzimele de origine animală, care ajung în organism din afară (enzime exogene, enzime alimentare)

Toate vietăţile (bacterii, ciuperci, plante, animale, etc.) posedă echipamente enzimatice, fără de care nu pot supravieţui.
Multe din enzimele produse de vieţuitoarele aflate în diverse stadii ale evoluţiei, acţionează, dacă sunt introduse în corp, asupra organismului uman. Această acţiune poate fi directă (enzimele participă la reacţiile metabolice sau în altfel de reacţii, ca biocatalizatori) sau indirectă (enzimele exogene nu se comportă în organismul uman ca fermenţi, dar prezintă un alt tip de acţiune fiziologică). Din acest motiv, enzimele produse de către microorganisme, de către plante sau de către animale, au fost valorificate din cele mai vechi timpuri de către om. Pe baza lor s-au obţinut atât produse de fermentaţie (băuturi alcoolice, murături, lactate, etc.), cât şi stimulente digestive şi metabolice.

• Enzime microbiologice naturale

Pe cale directă sau indirectă, graţie enzimelor sintetizate de către microorganisme, prin probiotice, prebiotice sau simbiotice, se poate asigura o bună funcţionare a colonului. Alte substanţe rezultate ca urmare a activităţii microbiologice, asigură o intensă activitate enzimatică a bacteriilor care alcătuiesc microflora utilă intestinală.

• Enzime de origine animală

Enzime (invertaze) se găsesc, de pildă, în mierea de albine, produs obţinut prin activitatea unor animale din categoria insectelor. Când invertaza din miere se distruge, produsul se „zahariseşte”. Prin conţinutul ridicat de fermenţi, mierea necristalizată este cu mult mai sănătoasă, părerile contrare fiind nejustificate. Enzime de natură animală, care se dovedesc benefice organismului uman, se mai găsesc şi în gălbenuşul crud de ou. Fermenţii din carne, din lapte sau din peşte, deşi există, nu se pot valorifica deoarece se distrug prin prelucrare.

• Enzime vegetale

Multe plante sau numai anumite organe vegetale, mai ales fructele şi frunzele, conţin enzime cu acţiune favorabilă asupra aparatului digestiv al omului sau asupra metabolismului. Activitatea enzimatică a fructelor şi legumelor se menţine atâta timp cât acestea sunt crude şi proaspete. Practic, hrana vie însemnă hrană enzimatică.
Enzimele din fructe, rădăcini sau frunze, se pierd prin fierbere, uscare, congelare sau păstrare îndelungată, chiar dacă ceilalţi nutrienţi se păstrează. De asemenea, sucul obţinut prin centrifugarea organelor vegetale crude, este lipsit aproape în totalitate de enzime (sucul obţinut prin presare conţine mult mai mulţi fermenţi).

Enzimele din fructe stimulează repede digestia, deoarece se eliberarea rapid.
Fermenţii din frunze, deşi nu prezintă asupra omului o acţiune foarte puternică, prezintă avantaje dietetice şi curative certe. Ele se eliberează treptat, deoarece se află prinse în ţesătura fibrelor vegetale. Tocmai prin faptul că acţiunea acestor enzime se desfăşoară într-un timp mai îndelungat, verdeţurile sunt deosebit de sănătoase.
În rândul plantele medicinale, există specii care de asemenea conţin fermenţi. Acestea au fost numite; plante enzimatice.

Proenzime

Sunt numeroase enzime hibernânde, adică inactive. Ele poartă denumirea de proenzime sau de precursori de enzime. Proenzimele nu îndeplinesc rolul de biocatalizatori, decât dacă sunt activate de anumiţi factori sau de către alte enzime – în cadrul sistemelor enzimatice.

Proenzimă → Enzimă

Coagularea sângelui prin cei 13 factori majori implicaţi, reprezintă un proces enzimatic complex, care, probabil, exemplifică în modul cel mai elocvent, activarea în cascadă a proenzimelor, deci trecerea lor în formă activă, de enzime.

Antienzime şi inhibitorii enzimelor

Antienzimele sunt substanţe cu structură apropiată de cea a fermenţilor, care, însă, acţionează în sens invers, frânând sau întârziind declanşarea unui proces metabolic. Antienzimele acţionează asupra substratului, nu asupra fermenţilor.
Cele mai multe antienzime exogene se găsesc în seminţe, mai ales în cele ale plantelor oleaginoase, având rolul natural de a oprii desfăşurarea proceselor de dezasimilaţie din bob, înainte de germinaţie. De aceea, pentru anihilarea antienzimelor, se recomandă înainte de consum, prăjirea „în coajă” a fructelor uscate de la care se consumă doar seminţele (floarea soarelui, arahide, bostan, etc.).
În sânge este prezentă o antienzimă reprezentativă, care se opune fibrinolizei (proces fiziologic enzimatic specific sfârşitului hemostazei), numită a 1 antitripsina.
Antienzimele nu trebuiesc confundate cu substanţele care frânează sau blochează activitatea enzimelor, compuşi numiţi inhibitori de enzime. Există numeroase substanţe care inhibă enzimele, dintre care, insulina, prin efectul blocant exercitat asupra lipazelor, este cea mai cunoscută.

Câteva enzime mai importante

Dintre numeroasele enzime din natură, substanţe care îndeplinesc rolul de biocatalizatori unii reprezentanţii sunt deosebit importanţi. Dintre acestea se remarcă proteazele, lipazele, catalazele, peroxidazele, ş.a

Sursa : http://www.bioterapi.ro/compusi_bio/index_compusi_bio_enzime.html

Nor de etichete