Medicina oscilatorie – o abordare fascinantă
Încercările de a descrie reacțiile persoanelor care se confruntă pentru prima dată cu medicina oscilatorie au arătat o divergență mare a opiniilor. Pentru multe persoane care până în acel moment au gândit strict în termenii medicinei tradiționale ortodoxe, imaginea despre lumea lor a început să se năruiască. Alții sunt imediat convinși de rezultatele obținute în domeniu în acord cu dictonul ”Cei care vindecă au dreptate.”
Pentru persoanele formate prin ani de educație bazată pe știință este incredibil de dificil să accepte că pot exista și alte abordări în afara celor bazate pe fizică și chimie care în prezent sfidează descrierea prin orice mijloace matematice. În retrospectivă, exact acest scepticism este necesar pentru a ajunge la miezul problemei. Așadar, ar trebui să fie o recomandare generală pentru toți să nu accepte idei pe care nu le-au investigat amănunțit ei înșiși. O abordare sceptică este de asemenea necesară pentru că multe domenii ale naturopatiei nu au o bază solidă, ignorând principiile fundamentale ale cercetării științifice. Pentru oricine care dorește să se aventureze în teritorii noi într-un mod științific, în ciuda faptului că matematica modernă nu poate să descrie procesele investigate, este important să aibă în vedere principiile care definesc modul științific de lucru.
Munca științifică necesită:
- metodologie, achiziționare de cunoștințe
- o abordare liberă de idei preconcepute
- imparțialitate
- verificabilitate, de exemplu poate fi demonstrat prin aplicarea într-un caz individual
- reproductibilitate
- deschidere spre critică
Biorezonanța după Paul Schmidt contribuie la baza noastră de cunoștințe începând cu 1976 și aceste cunoștințe au fost dobândite într-un mod liber de idei preconcepute și imparțial prin cazuri individuale și studii. Capitolele următoare din carte descriu în mod empiric, în alte cuvinte experimental, conexiunile determinate creând reproductibilitate nu numai în cadrul metodei în sine, dar și pentru toți cei interesați în ea. A fi în stare să reproducem rezultate este unul din motivele care face medicina oscilatorie interesantă și explică interesul pentru biorezonanța după Paul Schmidt.
Să ne întoarcem însă la observația de la început că multe persoane abordează ideile noi cu un anumit nivel de rezervă. Această atitudine ne conduce să acceptăm numai acele idei pe care le putem detecta cu simțurile noastre. Întrebările fundamentale sunt de aceea deseori ignorate. De exemplu, putem recunoaște suprafața externă a corpurilor, dar structura lor internă rămâne ascunsă simțurilor. În consecință, nu ne mai gândim la modul în care natura este organizată. În timp ce în evul mediu s-a crezut că fiecare obiect era format din ceea ce se vedea cu ochiul liber, cercetările lui
Bohr și Sommerfeld (1915) au arătat clar că materia este constituită din particule mici, creând baza modelului atomic.
Corespunzător acestui vechi model, materia este formată din atomi (greacă: Indivizibil). Aceștia sunt cele mai mici particule ale unui element chimic care nu pot fi divizate în părți mai mici prin mijloace chimice. Un atom este format dintr-un nucleu cu încărcătură electrică pozitivă (protoni și neutroni) și un înveliș cu încărcătură electrică negativă (electroni). Diametrul nucleului atomic este de aproximativ 10-12cm. Deci, în medie nucleul este de zece mii de ori mai mic decât diametrul învelișului electronic al atomului.
Imaginați-vă, dacă spațiul dintre nucleul atomic și învelișul electronic nu ar exista, volumul materiei s-ar reduce de zece
mii de ori. Vizual acesta ar însemna că o persoană înaltă de 2 metri s-ar micșora la numai aproximativ 0,2 mm în timp ce ar păstra aceeași greutate. Circumferința planetei Pământ ar fi de numai 4 km.
Trebuie să admitem că materia la nivelul ei compozițional cel mai redus nu este densă și corpul nostru este format din blocuri constitutive care au în compoziție mult spațiu gol. La rândul ei acest lucru duce la întrebarea: Din ce sunt formați protonul, neutronii și electronii? În modelul atomic al lui Bohr și Sommerfeld electronii circulă în jurul nucleului pe o orbită eliptică. Acest model nu poate exprima toate datele determinate în mod experimental. Teoria cuantică, o teorie a fizicii care prezintă atomii, moleculele și interacțiunile lor pe baza particulelor elementare (quanta), a detectat alte interacțiuni existente în mod curent. De acord cu definițiile curente, un quantum este denumirea folosită pentru a particulă elementară când comportamentul ei corpuscular (de particulă) este în centrul interesului în locul comportamentului ei de tipul undelor. Descoperirile făcute de Max Planck sunt punctul de plecare al teoriei cuantice moderne. El și mulți alți savanți renumiți au contribuit la descoperirile legate de teoria cuantică care, în final, au produs două rezultate importante:
- Nu se poate determina soarta particulelor elementare individuale în cursul timpului.
- Particulele elementare există în două forme – și acest lucru este de mare importanță pentru medicina oscilatorie – fie ca corpusculi (particule), fie ca unde.
Heisenberg a fost cel care a descoperit o formulă matematică pentru a descrie această dualitate corpuscul – undă cu principiul incertitudinii. Fizicianul francez Luis-Victor Duc de Broglie a fundamentat teoria undelor materiei demonstrând că nu numai lumina, dar orice materie are
caracteristici de undă. Pe acestă bază a fost dezvoltată ipoteza că fiecare particulă elementară are o rotație, însemnând că are un impuls intrinsec de a se roti.
În 1964 M. Gell-Mann și G. Zweig au introdus termenul ”quark” pentru a descrie din ce sunt formați protonii și neutronii. Experimentele au arătat că protonii și neutronii sunt formați fiecare din trei quark.
Pe măsură ce ne apropiem de cea mai mică structură, în mod automatic apar întrebări noi la care încă nu putem răspunde. Din ce este compusă materia și, prin extrapolare, din ce suntem noi compuși? Cine a creat aceste structuri? O ființă superioară? Dumnezeu? Chiar dacă aceste structuri nu au fost create, ci pur și simplu au existat de o eternitate, când a început eternitatea? Și când se va termina? Acestea sunt întrebări care încă așteaptă răspunsuri și care ne-ar duce la disperare dacă nu am avea credință.
Deși nu a reușit să furnizeze răspunsuri la aceste întrebări, fizicianul Max Planck a ajuns la concluzia care reprezintă un pas important în această direcție: ”Religia începe acolo unde se termină știința.”
Dacă la cel mai mic nivel toate, inclusiv corpul nostru este format din oscilații, este ușor de înțeles cum oscilațiile pot fi folosite pentru a face ”reparații” pertinente. După acestea trebuie să fie evident cât de importantă este deja medicina oscilatorie și cât de importantă va deveni în mod natural în viitor. Medicina oscilatorie merge mai departe de nivelul molecular și astfel, desigur, mai departe și de nivelul genetic. Decodificarea genomului este a piatră de hotar tehnologică, dar în termeni realistici este numai un pas mai departe spre cea mai mică structură organizatorică, și anume oscilațiile.
Dacă ar deveni fezabilă în viitor completarea cunoștințelor despre cea mai mică structură organizatorică a corpului, noțiuni care par absurde azi, cum ar fi reatașarea unui picior tăiat, ar putea deveni realizabile. Însă trebuie să fim destul de realiști pentru a recunoaște că medicina oscilatorie a viitorului va arăta foarte diferit de cea de azi, și va fi nevoie de mult timp pentru a atinge acel nivel.
Să analizăm pe scurt situația prezentă. Chiar dacă scopul nostru este să restabilim și să menținem sănătatea pacientului, noi nu avem spitale pentru cei sănătoși, ci pentru cei bolnavi. Pacienții au asigurare pentru boală, nu pentru a rămâne sănătoși. Sistemul este în primul rând caracterizat de prezența bolilor, nu a sănătății, ceea ce înseamnă că tratamentul este cel mai adesea determinat de simptomele și nu de cauzele bolilor. Chiar și mediul spitalicesc de cele mai multe ori nu este proiectat având în vedere vindecarea, în ciuda studiilor care arată efectul pozitiv asupra vindecări a simplei posibilități de a admira un spațiu verde prin fereastră. Am însoțit un pacient bolnav de cancer la examinarea cu ultrasunete. Aceasta a avut loc la subsol, după aproape două ore de așteptare. Coridorul îngust era iluminat cu lumină de neon. Pe pereți erau două tablouri, unul cu un memorial de război, celălalt reprezentând un vapor scufundat in curs de descompunere. În
asemenea situații este clar cât de departe ne aflăm de gândirea holistică și o abordare atotcuprinzătoare.
În analiza finală, dacă nu avem în vedere organismul, corpul ca întreg și proiectăm numai tratamente bazate pe simptome, nu eșuăm oare să acționăm în interesul pacientului? Fabula indiană ”Șase persoane oarbe descriu un elefant” ilustrează foarte bine aceste relații și arată că problema nu este una nouă.
Pacienții nu sunt singurii care suferă din cauza acestui sistem. Doctorii și lucrătorii din sănătate îl consideră de asemenea nesustenabil. Timpul de tratament dinainte fixat pe caz, care este rezultatul unor considerente bugetare, face practic imposibilă abordarea individuală în consultație și tratament. Pacienții sunt trimiși acasă de la clinici cu o multitudine de medicamente, dar de multe ori fără niciun sfat de exemplu privind dieta, care are avea un impact pozitiv asupra obiceiurilor și condițiilor lor de viață.
Cea mai bună reacție la o asemenea situație este să fim bine informați, să ne creștem nivelul de cunoștințe de specialitate, să recunoaștem cauzele, să luăm măsuri preventive și să ne tratăm bolile având în vedere armonia dintre corp, minte și suflet. În acest mod majoritatea bolilor ar putea fi evitate. Oricine ar dori să adopte o abordare holistică are nevoie de un sistem de testare și armonizare care le va permite să recunoască conexiunile. Configurațiile dezvoltate în contextul biorezonanței după Paul Schmidt pot identifica poluarea cu electrosmog, tensiunea indusă geologic, povara parazitară, virală sau bacteriană, sau stresul cauzat de alimentația defectuoasă, pentru a numi doar câteva. În același mod gentil biorezonanța după Paul Schmidt poate fi folosită și pentru armonizarea stresurilor care au fost detectate. Medicina holistică ar trebui să asiste în prevenirea
bolilor.
Cu opțiunile pe care le oferă, biorezonanța accentuează această abordare captivantă și orientată spre viitor.